Norocelul nush cui

Azi la 9.39 am primit un sms: "Norocel, ai sa fii liberă azi seara?" - nu recunoscusem numărul, dar recunoscusem "norocelul" :). Cine poate fi altcineva decît Dumitriţa care să spună norocel. Hai să o sun să stabilim cînd şi unde ne vedem.

O sun pe numărul ei pe care-l am înregistrat în telefon. Nu răspunde. E şi normal: dacă mi-a scris sms de pe alt număr posibil că şi-a schimbat numărul...
- Alo, noroc, way, tu de ce nu semnezi mesajele? Sau ţi-ai patentat "norocelul", zic eu rîzînd.
Pe partea cealaltă a firului se aude gălăgie, simt după vocea ei că nu am sunat-o în cel mai potrivit moment.
- aa, da..îî
- Tu faci actele?, o întreb eu, ştiam că avea de pregătit nişte acte pentru universitate azi.
- Da.
- Ne vedem diseara?
Ezită..
- aha..
- Păi, unde ne vedem? Uite, eu termin serviciul pe la 5. Pe la 5 e bine pentru mine, căci mai tîrziu tre' să mer' la un praznic în mahală. Şi apoi să văd ce fac cu Bucureşti-ul. Tu ce zici să mă duc?
- îî..da.
- Bine, ap cînd ne vedem şi unde?
Tăcere..
- Hai mai bine intră pe mess să discutăm asta mai în voie. Văd că eşti ocupată acum.
- ok.


Peste vreo 3 ore.

Mă sună Dumitriţa de pe numărul ei de fix.

- Ei, ce nu intri pe mess?, o întreb eu.
- Eu mă grăbesc, tre' să fac actele. Spune fuguţa ce s-a întîmplat?
- Nu s-a întîmplat nimic, parcă trebuia să discutăm cînd ne vedem azi.
- Noi ne vedem azi?
- Dumitrelu, ce-i cu tine? Parcă mi-ai scris mesaj şi eu ţi-am sunat şi am vorbit încă despre asta..
- Irina, tu cu cine ai vorbit?
- Nu cu tine?
[....................................................]