Saans

Pentru că mi-a plăcut cum pronunţă: saans mein teri

şi filmul mi-a plăcut.

Cel care lipseşte

Eu nu privesc multe filme. M-am simţit ghiontită cînd le-am spus colegilor mei că nu ştiu cine e Clint Eastwood, şi uit de fiecare dată cum îl cheamă pe Nicolas Cage Dar este un TV Show care îmi deapănă unele seri: Grey's Anatomy.  E un serial despre doctori, toată acţiunea petrecîndu-se în incinta unui spital din Seattle. Tot filmul e despre vreo 6 chirurgi care în fiecare zi se luptă cu moartea, dar printre altele se îndrăgostesc, fac sex, se mărită, divorţează, mor. Nu demult am finisat season 5 la sfîrşitul căruia moare unul din ei: George Omalley. Şi îmi lipseşte, îmi lipseşte acest personaj. Nu era cel mai deştept, nici cel mai atrăgător nu era, nici cel mai hazliu sau glumeţ..nici cel mai corect nu era, şi totuşi el era personajul de care mă ataşasem cel mai mult...căci era bun la suflet, era atent, nu îţi dădea senzaţia pe care o au unii oameni de deplină importanţă şi grabă, cînd ochii le zbieră peste tot..el era prezent, chipul lui părea a lua forma discuţiei, zîmbetul lui era atît de sincer încît emana o căldură bună..

Sunt oameni de neînlocuit. Oamenii deştepti se înlocuiesc, cei frumoşi tot, şi cei harnici, şi cei veseli.. ceea ce nu putem înlocui...e mai mult decît bunătate unui suflet, e felul în care acea bunătate se exprimă prin cuvinte, prin priviri, prin mişcarea corpului, e acea strîngere de mînă, e acel cuvînt potrivit cînd e nevoie, e acel umăr care pare cel mai mare şi cel mai protector pentru că a venit în ajutor la timp, sunt acei ochi care înţeleg şi fruntea care acoperă gînduri pornite toate spre tine. Aceşti oameni "se conectează" la trăirea noastră, făcînd parte din mecanismul nostru..devin aerul nostru, devin seva noastră, devin cei mai buni prieteni, indiferent dacă ne sunt părinţi, prieteni sau iubiţi..ei ne remodelează conştiinţa noastră, se împregnează în cîmpul nostru emoţional, se conectează la circulaţia noastră sangvină...şi dacă se întîmplă că "se deconectează"...mecanismul nu mai functionează, cel puţin nu ca înainte...pentru că aceşti oameni au devenit ceea ce suntem azi..parte din noi.

Desigur că George nu a devenit parte din organismul meu..dar el m-a făcut să mă gîndesc la oamenii reali, cei care există în viaţa mea, cei care mă definesc, cei care m-au modelat precum sunt azi...pe care nu i-aş deconecta niciodată de la conştiinţa mea...

Pentru ei..La meraviglia di esserci...în traducere din italiană..minunea de a fi...

Wicklow, Ireland

Wicklow e grădina Irlandei...aşa o numesc localnicii. E de o frumuseţe monastică şi regiunea unde s-au filmat, după cum am aflat mai tîrziu, multe filme...P.S. I love you, Braveheart, King Arthur, The Count of Monte Cristo şi altele...

Am fost foarte norocoasă să prind o zi cu soare, Irlanda de cele mai multe ori e umedă şi rece, dar ieri...ieri ziua începuse văratic şi eu nu mai încăpeam în paltonul de iarnă de bucurie..

Nu vă voi povesti despre P.S. I love you decît foarte puţin...eu am fost în Sally Gap la podul din film.

Vedeţi apa ca berea ce curge sub pod? Sunt moşiile familiei Guinness aici. În jos pe stîncă dacă cobori privirea e Lacul Guinness, cu apa brună dacă te apropii destul ca să o observi.

Şi acum dacă să vă spun serios de ce apa e brună..Să nu credeţi că curge bere pe aici :). Demult-demult-demult Irlanda a fost toată o pădure de stejari. Clima devenind tot mai umedă a demolat stejarii ce au început a putrezi şi a forma mlaştini...În prezent sunt foarte multe mlaştini care totodată servesc drept combustibil pentru localnici. Odată zvîntate de vînt şi uscate de soare, bucăţile de pămînt mlăştinos devin dure, inodore..


Ei bine, de aici şi culoare pămîntie, stejărie a apei...

Cei care au privit filmul cred au memorizat violetul din cîmpii... E o plantă ce se numeşte Wild Heather. La sfîrşitul lui iulie se transformă în violet şi rezistă aşa pînă în noiembrie. Oamenii ţin rămurele în casă, se spune că poartă noroc...Au şi ei norocul lor..

Am fost impresionată să aflu că şi Braveheart a fost filmat aici, 90%. Deşi e un film despre patriotismul scoţian, Mel Gibson a preferat să nu plătească taxele Scoţiei, şi a optat pentru Irlanda, unde pe lîngă faptul că e tax-free,  i s-a oferit şi bonus - armata de rezervă a Irlandei pentru background.

Am reprivit ieri Braveheart...e feeric să vezi pe ecranul computerului, prin ochiul unei camere...ce tocmai văzusem eu cîteva ore mai devreme...

Blue Valentine

E un film atît de tensionant...plin de momente cînd zici: ah, mai repede de s-ar termina..bătaia, cearta jenantă, sex-ul..


E un film trist, ca o ruptură din cotidian..din viaţa unei familii, unde unul mai iubeşte like crazy, face sacrificii, iartă, îşi cere iertare..iar altul nu mai iubeşte, pur şi simplu.

E un film care ne întreabă cum să ştim care sentimente sunt durabile, care "te iubesc" va rămîne acelaşi "te iubesc" şi peste ani..în timp..for better and for worse..

The Tree of Life

Ieri am privit "The Tree of Life" fiind instigată de un reportaj de la Jurnal TV în care jurnaliştii păreau a fi confuzi, retinceţi în a recomanda filmul, pierduţi în esenţa lui, calificîndu-l drept un film complex, profund şi lipsit de sens...

E un film..nici greu, nici lipsit de sens, nici simplistic..e un film despre VIATA. Şi din cauză că viaţa nu poate fi definită uşor, fimul e sucit.

Terrence Malik introduce scene filmate feeric..de la Geneză pînă la viaţa post-mortem, tot asta fiind egal cu viaţa, despre asta fiind filmul. Scenele Big Bang-ului..foarte National Geographic..m-au făcut să mă simt atît de infimă, dar sunt comparabile cu durerea unui om ce pierde un om iubit. Cred că simţim aceleaşi explozii, ardem în acelaşi foc. Deşi Malik nu pare a fi creaţionist, familia din obiectiv  e foarte religioasă..şi viaţa se termină dacă nu cu rai, cel puţin cu un mal de mare unde ne vom revedea cu toţii. Deseori între scene apar luminiţa unei lumînări..cred că sunt suflete..cred ca după moarte arătăm aşa.

Filmul nu e doar despre Geneză şi Moarte, e şi despre scobitura dintre astea două..despre cum creşte un om, suferă, se face mare, înţelege, învaţă, se revoltă, iubeşte, suferă..moare. Unii vor adormi privindu-l, alţii se vor plictisi, alţii se vor deprima de la Lacrimosa lui Mozart, alţii se vor inspira din seva filmului şi frumuseţea vieţii, alţii vor pleca pierduţi..

E doar o interpretare - una foarte frumoasă deşi cu precădere pesimistă..ceea ce mi-a displăcut. Dar e un film pentru care s-a oferit premiul Palme d'Or..şi e frumos.

decizii

Recent am privit un film foarte fantastic The Adjustment Bureau. A fost un moment cind  Matt Damon este in fata unei decizii bestiale..si atunci mi-am zis ca tot ce am decis eu vreodata in viata asta e puf de rata. Dar cum nu ar fi, cind vine vorba despre decizii ce tin de vietile noastre mici, ele (deciziile) devin dintr-odata toate mari, cruciale, pe viata si pe moarte...

Mie nu imi plac deciziile...dar ele nu asteapta de multe ori..si aminatul unei decizii este in sine decizia de a amina, de multe ori una foarte nereusita..

De asta, atunci cind nu stiu care e decizia cea mai buna, ma gindesc simplu: care e decizia cea ma corecta...decizia pe care as lua daca as sti ca sunt in fata mortii, atunci cind nu mai exista...nimic din ce mi-ar permite sa iau o decizie stingace.

A, da..priviti filmul..

127 hours

Deşi ăsta e al doilea film pe care îl privesc semnat de Danny Boyle ( cel care a regizat Slumdog Millionaire), cred ca 127 Hours e cel mai bun film al lui. E un film ce te ţinteşte 94 de minute fixat pe un singur actor ce e blocat într-un singur loc literalmente...no action, no killing, no love..S-ar părea că aveţi şanse să vă plictisiţi..deloc!Şi deşi e plin de suferinţă, filmul în sine nu e violent..cu toate că au fost scene pe care le-am privit prin crăpătura degetelor.

E despre Aron Ralston ( true story ) care printr-o nefericită întîmplare rămîne blocat în canion fiindu-i tocat braţul între stîncă şi o bucată de rocă. Fiind singur, fără alimente, apă...trăieşte emoţii ce încep cu raţiunea şi termină prin panică, disperare...şi ulterior speranţă. Deşi nu e un film de acţiune tehnic vorbind...e plin de acţiune...de trăire...un film în care viaţa te priveşte drept în ochi...îndepărtîndu-se văzînd cu ochii. E un film ce te învaţă să preţuieşti ceea ce încep a preţui doar anii... Eu cred că viaţa lui începuse abia atunci...în cele 127 de ore..

Altceva ce uimeşte..e simplitatea acestui film. Nu e spectaculos precum Inception, şi presupun că are un buget foarte modest...cred că cea mai mare cheltuială a fost James Franco, financiar vorbind...dar prestaţia lui a fost excepţională..cred că cel mai frumos rol jucat de dînsul pînă acum. 

E un film despre lupta pentru viaţa...cu orice preţ.


Filmul e bun, 6 nominaţii Oscar.

Iepure in bere cu Burlesque

Gnam-gnam..mi-am lins degetelele privind Burlesque. Ambele au fost delicioase. Recomand filmul celor carora le place Aguilera. Sunt si din cei carora nu le place? Fata asta are o voce de negresa, cu un diapazon vocal atlantic, de o intensitate militara...mai dihai ca Alicia Keys, desi si cea din urma ma ameteste cind cinta Falling.

Protagonista (Ali) merge spre orasul de vis al stelelor, LA, parasind postul de chelnerita intr-un orasel micut din Iowa. Orfana, fara bani, cauta de lucru pina intr-o seara, intimplator, da peste BURLESQUE. Si aici Cher da un spectacol pe cinste.

Nu e despre tirfe, nici despre stripere, desi un ochi ce da buzna peste scene ar putea crede anume asta. Viata lor devine un spectacol, un dans lasciv, un musical viu...in care e descoperita vocea de inalt calibru a Christinei. Scena asta e preferata mea (Nikky smulge playback-ul pentru a o lasa pe Ali pe scena fara voce, si aici se naste Tough Lover).

Filmul e foarte potrivit pentru o simbata seara cind vrei sa te relaxezi fara a te obosi prea mult emotional. E plin de muzica, de un happy-end, de fete frumoase si senzuale, incit pina si barbatii l-ar privi cu placere. Pe mine m-a inspirat sa cint...sa dau muzica tare si sa ma visez si eu pe scena..si mi-a adus foarte mult aminte de natti.

Aaa..era si iepurele la mijloc..las o poza. Daca se gaseste cineva interesat, de reteta, o scriu mai tirziu.

Doctor Zhivago (2002)

Voi ştiţi că eu scriu aici doar despre filme ce au rupt suflet din mine. Ăst film are nişte scene şi realităţi cutremurătoare de grai, actori de toată măiestria...multă istorie (Rusia Ţaristă şi cea Leninistă) şi multă dragoste..multă..prea multă.

"Hatred could be stronger than love." Nu ştiu de ce la moment îmi vine doar această replică.

E despre dragoste triunghiulară. Despre senzualitatea unei femei ce s-a dovedit a fi uşoară pentru început..din curiozitate, din circumstanţe...şi despre verticalitatea şi mîndria alteia care deşi iubeşte cu dăruire..e puternică în faţa adevărului, e înţelegătoare, e deşteaptă.

Eu nu-l condamn pe Zhivago. Lara a fost prima lui iubire, şi a rămas a fi şi ultima. Iar viaţa i-a dat o altă soţie, dar nu-l învăţase să o iubească.

Un foarte frumos film, cei mai slabi de lacrimi aşa ca mine, le vor vărsa cu nemiluita..iar cei mai tari ..vor spune: bun film.

Atra, nu am citit cartea pe care tot tu mi-ai dat-o. Dar uite ca azi am ajuns să privesc filmul şi îţi mulţumesc pentru recomandare.

Euphemism

Mon amour, guitar, Tropicana, water, sunshine, bird, Tiel, darling, Incas, dance, gentle, distance, the movie, time, camera, smile, happiness, wild, time, cheri, stay with me, curls, high, toothbrush, perfect, may I, red sole, teasing, Aicha, 2 months, time...love.


Soundtrack: We have the piano map
Movie: Wicker Park

Desert Flower

Mulţumesc, David.

Un film "lejer" la prima vedere...despre o micuţă ce ajunge din Somalia pe podiumurile lumii. Despre un crîncen, inuman, monstruos ritual african ce "protejează" virginitatea.

Circumcizia feminină.

Ea e adorabilă.

Rupturi:

"Being a model is better than being a cleaning lady"..."The last camel in the line walks as quickly as the first one."...This is your lucky day :).

True story.

Mai jos găsiţi trailerul:

http://www.youtube.com/watch?v=4W3imc7BSzo

Aştept impresii.

Avatar

Eu aş renunţa la ciupicii mei de cameră, şi la cola, şi la blog...dă-le-n-colo de bănci de investiţii, şi de academii, şi de tehnologie...şi aş umbla zilele în căutare de culori şi mirosuri, stăpînind o dihanie între coapse ce m-ar zbura pînă la cer. Iar seara, înfulecînd fructe în loc de burgeri, mi-aş înnebuni ochii în miile de lumini din flori şi stele.

Zău, că aş renunţa la modernul nostru, pentru o Pandoră din Avatar.

Priviţi filmul, e bun.

Hachiko - a dog's story

E un film minunat, cu o muzică ucigătoare, cu un mesaj dureros de frumos. Am privit filmul în 5. Eram 5 oameni de toate vîrstele, şi toate vîrstele plîngeau...

nu-mi aduc aminte cînd am mai plîns aşa pînă în gulerul cămăşii...de la tîrziu început pîna la bun capăt..

priviţi filmul de unul singur, sau maximum în doi pentru a nu stăpîni emoţiile.

Bazat pe un caz real,

Hachiko - a dog's story.

trailer:
http://www.youtube.com/watch?v=FaS37E3gKOU