Pentru prima dată

Eu am această credinţă a mea că vieţile noastre de copil par mai lungi pentru că în copilărie sunt atîtea lucruri pe care le facem pentru prima dată. Lucrurile, poate mici şi neînsemnate, sunt interesante...pentru că dezvăluie o nouă dimensiune a realităţii noastre...cînd eram mici, aproape mai toate ne erau noi...gumele de mestecat, îngheţata, sania, televizorul, limbile străine (mult timp eram nedumerită cum de mama mea ştie atîtea limbi, încît să deosebească chineza de franceză, de spaniolă, de italiană..)...primul sărut (căruia şi acum îi simt gustul cînd închid ochii), prima dragoste, prima călătorie cu avionul, primul telefon...

Cu anii, ni se zdreleşte receptivitatea de copil, e şi normal..ce să mai vorbim, suntem oameni maturi, care am încercat multe şi de toate. Nu ne mai amuză o vacă pe deal, nici un avion zburînd de-asupra creştetului. (Şi totuşi ar fi frumos să oftez a mirare la fiecare avion pe care l-aş vedea...cum nu trăiesc departe de Heathrow aş fi învăluită la fiecare minut de extaz..de-ar fi să fie ca în copilărie).

Şi totuşi, cît de mari, sau bătrîni, sau umblaţi nu am fi...fiecare zi, poate aduce un mic nou..pe care nu l-am făcut niciodată în viaţă.