Eu rezervez sau eu rezerv?

Am postat ieri o poză cu mine pe facebook în faţa unui panou Van Gogh. O, asta din postul anterior. Şi aşa printre comentarii scriu "rezervează online".

Greşit, am spus greşit.

Corect:

Eu rezerv
Tu rezervi
El/ea rezervă

Noi rezervăm
Voi rezervaţi
El/ele rezervă


Sunt recunoscătoare oamenilor care mă corectează, mai ales cînd o fac din bune intenţii. Pentru că de obicei, oamenii cărora le pasă, o fac.

Mintal sau mental?

Eu aș prefera să se fi numit "mintalitate" și nu "mentalitate". Îmi plac regulile logice, deductibile...nu visul unei nopți de vară de prin vreo Academie de litere. 

Da, să revin la temă. M-am prins că nu știu care e varianta corectă: mintal sau mental...am apelat și la dex, și la comunitatea virtuală...și deși, nu îmi place răspunsul, aparent ambele sunt corecte. 

http://dexonline.ro/definitie/mintal

Hotele sau hoteluri?

Amîndouă sunt corecte ;)

http://dexonline.ro/definitie/hotel

Tu-la-mama-lui de SERVICI

Îmi sare ţandăra lingvistică, gramaticală, ortografică..şi care mai sunt în limba română cînd aud de "servici". Ce fel de servici? De unde a aparut? De ce i s-a retezat U-u-u-u-u? De ce lumea şi cea alfabetă, pronunţă solemn "servici" cînd se cuvine să se spună - SERVICIU.

http://dexonline.ro/definitie/serviciu

Î sau â - tratat de limbă română

Dragilor,

Asta chiar nu credeam să scriu. Să ajungă fericita de mine să scrie tratat de litere după 6 ani de cifre. Dar viaţa e ca o cutie de ciocolate, da? Sau ca un alfabet român în care literele se nasc şi mor din cauză că nu se pot inventa nişte contraceptive lingvistice. 

De ce scriu cu î din i

Ştiţi, de cîteva ori mi-a fost pusă această întrebare. "Irina, pari a fi o fată cu buchii, dar te încăpăţinezi să scrii cu â din a la mijloc de cuvînt. De ce?"

Nu pentru că sunt " afanalbetă". Ci pentru că nimeni nu mi-a explicat de ce e păcat să scriu î în loc de â. E mai puţin estetic? Nu, e o regulă în plus. Şi dacă se găseşte cineva să mi-o explice (logic), mă voi ruşina de prostia mea (deşi voi continua să scriu cu î din a căci a devenit un stil).

Deci este cineva care să înţeleagă acest rasism lingvistic de ce î din a face parte dintr-o castă inferioară? Sau cu ce a greşit el să stea la margini de drum? Mie îmi pare o regulă fără noimă, sper să greşesc..altfel greşesc prea mulţi.

Despre emoticoane, mascote sau smilicuri

O ţîră de timp în urmă citisem un post despre smilicuri la Natan pe blog :un post despre cît de ilichizi am devenit în ale cuvintelor :"[...]emoticoanele ne sărăcesc mult din limbaj și imaginație și capacitate de a ne face înțeleși prin cuvinte. Pentru scriitori până acum 20 de ani cuvintele erau suficiente pentru orice...[...]".

Este adevărat că aceste mascote substituie cuvintele. Mai mult ca atît, ele substituie emoţii, substituie intonaţii, subtilităţile unei voci sau ale unei priviri pe care ai fi inserat-o în interpretarea mesajului tete-a-tete. Dar din moment ce noi sfidăm istoria de acum 20 de ani cu messengere şi twittere şi ce vrei printr-un click...noi nu ne mai vorbim, noi ne scriem. Limbajul non - verbal e practic inexistent într-o convorbire scrisă.

Scriitorii de acum 20 de ani nu vorbeau pe skype, aveau treburi mai nobile - scriau cărţi în care redădeau emoţii pline doar prin cuvinte, adevărat, dar o făceau printr-un adaos al autorului..adică :

- Nu mai pot!, strigă Miruna, frîngîndu-şi tîmplele. Sau - Mi-e dor, zîmbi ea trist...

Ei desenau în adaosuri de cuvinte emoţiile, descriau personajul, intenţiile lui încît cuvintele lor aveau o anumită frecvenţă de interpretare. Acum imaginaţi-vă cum ar fi să spun ceva hilar şi la capăt de frază să adaug: eu acuma rîd - hihi. Sau eu acum casc, scuze, dar merg să dorm.

Poate ar fi o idee, dar nu şi una "economică", căci nu avem timp mai tot timpul...

Însă nu pot nega că ne este sărac vocabularul, că nu găsim cuvinte pentru a ne exprima CLAR...unde să mai spun de intens sau plastic...de asta tre' de stat mai puţin pe messenger, skype sau facebook, da? Ştiţi voi ce se recomandă pentru un vocabular bogat.

Fiecare să scrie cum vrea. Contează să ne facem înţeleşi. (Eu dau din ochi, din dreptul. Şi acum zîmbesc..)

O şa, două şale :)

Azi dimineaţă cînd am urcat pe şaua (şa - piesă de harnaşament care se pune pe spinare calului) Bicăi mele mi-am dat seamă cu nu ştiu cum ar fi "şa" la plural...mă pierdusem între şale şi şele...voi cum credeţi că e "şa" la plural? Poate e evident...dar eu am dat de răspunsul corect abia seara în DEX:

ȘA, șei, s.f. 1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul.

Deci o şa, două şei...şi totuşi îmi sună straniu..hm.

Reţetă gramaticală

Postul e tare nelalocul lui avînd în vedere că azi urmează bagaje pline cu despărţiri. Poate pentru a le sfida pe ele, vă voi scrie iar gramatică...nucă de perete.

Corect e " reţetă" şi nu " recetă", deşi varianta greşită pare a suna corect, mai latineşte nu ştiu cum, dar e absolut inexistentă în dicţionar.

REȚÉTĂ, rețete, s.f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. hârtia pe care medicul a scris această prescripție medicală. 2. Ansamblu de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea unui spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. r i c e t t a, fr. r e c e t t e.
Sursa: DEX '98

dams, cred că nu mai am ce adauga aici.

BULŞIT

Tot mai des observ o tendinţă megalomaniacală la tineri în a folosi obsesiv englezisme în exprimarea lor. Nu toţi. Unii. Şi nu mă refer la un "well" sau un " anyway" aruncate pe mess sau pe facebook drept o replică rapidă, interjecţie sau comment. Sunt absolut ok cu dînsele, chiar le folosesc şi eu frecvent, căci un "nope" sau un "OMG" e mult mai rapid uneori, sau pur si simplu, e inofensiv.

Mai mult ca atît, apreciez utilizarea lor potrivită, atunci cînd un cuvînt împrumutat se lipeşte perfect în decor şi poartă o încărcătură semantică mult mai bogată decît varianta autohtonă. Utilizate corect aceste cuvinte dau un gust amărîu de ironie sau de glumă, conferă stil vorbitorului, fac discuţia mai picantă. No problema pînă aici.

Dar nu şi utilizate abuziv, de parcă noi nu am şti că în ziua de azi engleza e o disciplină ce se studiază obligatoriu. Sau poate e un mod de a ne informa că: "Well, eu am studiat cîţiva ani abroad şi sunt atît de bleg că mi-am uitat my native language." (Pardon, nu bleg - down. Down face parte din prima categorie, cea inocentă dacă nu are mai mulţi concetăţeni prin apropiere. Dar mă puteţi contrazice dacă vreţi. Sau o altă posibilă variantă: " Hey, luzerule, bagă-ţi brains-urile în cap şi vorbeşte clar că eu nu-ţi înţeleg point-ul."

Eu nu văd nicio diferenţă în a vorbi aşa cul cu englezisme şi a vorbi ca un loh cu rusisme la tot pasul. E la fel de urît, gunoios şi pueril pe alocuri. Vorbiţi corect româna pentru că asta nu e cul, asta e BULŞIT.

Felicitări cu ocazia Limbii Noastre cea Română.

note: acest post a suferit modificări.

iarăşi gramatică

Despre dînsa voiam să scriu demult, e atît de des întîlnită, chiar şi printre rîndurile cele mai "nobile", chiar şi cei mai înrăiţi în ale gramaticii, cu etichetă de alfabet o comit uneori.

Scrieţi vreo sau vreun. Nu băgaţi cratime. Ele sunt de prisos. E greşit vre-o sau vre-un. Eu una nu-mi pot explica de unde s-au luat liniuţele în scrierea lor. Unii spun că înainte se scria prin cratimă, poate. Acum însă ştiţi deja cum e corect.

VREÚN, VREO adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi. ♢ Expr. Vreo doi (sau două)=câțiva (sau câteva). II. Pron. nehot. (În forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un. – Var.: vrun, vro adj. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cct, 5 Jan 2003 |

Nu vă inervaţi, nu e corect

Ştiu că nu vă place şi vă par o morocănoasă cînd postez greşelile astea gramaticale, dar să ştiţi că nu ochesc intenţionat pe nimeni, o fac mai mult pentru mine. Deci urmează o postare egoistă, feel free to switch the channel :), dar nu cumva să vă prindă lelea că vă inervaţi.

Dacă este vorba de starea asta iritată, înfuriată, apu' îmi pare rău, dar sunteţi enervat. (Vedeţi, fetelor, cum am grijă de voi, las toate exemplele mai grele pentru băieţi că ei au nervi de fier...pîn' la o vreme). Ştiţi ce m-a şocat? Hoinărind prin DEX am găsit şi varianta " a inerva" - deci este, doar se utilizează în alte circumstanţe:

INERVÁ, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. innerver.
Sursa: DEX '98

adicătelea, "a inerva" se referă la nervii fizici -structuri anatomice, care transmit impulsuri nervoase de la creier la periferie. Aşa că dacă vă inervează cineva, aş putea să mă gîndesc că vă aflaţi pe masa de operaţii şi cineva se joacă cu bisturiul prin nervi. Deşi, ar putea fi şi asta o hiperbolă frumoasă, nu?

acum puteţi schimba la euronews că eu tot acolo merg :)

Să vorbim profesional despre profesionişti

Profesionist profesional sau profesional profesionist?

Vrrr....parc-ar fi o frămîntare de limbă. Uneori mă pierd în sintagmele astea deşi a doua variantă e evident o moştenire sovietică.

Conform dexonline.ro:

PROFESIONÁL, -Ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ♢ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiunii sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui. Învățământ profesional = învățământ pentru pregătirea și pentru specializarea muncitorilor calificați. Boală profesională = boală specifică unei profesiuni sau provocată de o anumită profesiune. ♦ (Adverbial) Cu obișnuința unui profesionist. [Pr.: -si-o-] – Din fr. professionnel.

Deci poate fi doar adjectiv şi expresia " tu eşti un profesional" e greşită, însă profesionist poate fi utilizat ca substantiv, şi ca adjectiv:

PROFESIONÍST, -Ă, profesioniști, -ste, s.m. și f., adj. (Persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri corespunzătoare. [Pr.: -si-o-]

adică " eşti un profesionist", " teatre profesioniste" e ok.

Concluzia: vorbiţi profesional despre profesionişti.

A vrea

Mi s-a întîmplat de cîteva ori să aud " tu vreai". Urechea mea, deşi economistă şi nu prea expertă, oricum se încreţeşte a neîncredere, parcă vrea să audă "tu vrei". De asta am hotărît să consult ceva surse pentru a face clar chiar dacă tu nu vreai sau nu vrei...so,

Eu vreau
Tu vrei
El, ea vrea
Noi vrem
Voi vreţi
Ei, ele vor

Sursa: http://en.wiktionary.org/wiki/vrea
Daca nu apare deodată conjugarea, apăsaţi la Conjugation pe Show.