iarăşi gramatică

Despre dînsa voiam să scriu demult, e atît de des întîlnită, chiar şi printre rîndurile cele mai "nobile", chiar şi cei mai înrăiţi în ale gramaticii, cu etichetă de alfabet o comit uneori.

Scrieţi vreo sau vreun. Nu băgaţi cratime. Ele sunt de prisos. E greşit vre-o sau vre-un. Eu una nu-mi pot explica de unde s-au luat liniuţele în scrierea lor. Unii spun că înainte se scria prin cratimă, poate. Acum însă ştiţi deja cum e corect.

VREÚN, VREO adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi. ♢ Expr. Vreo doi (sau două)=câțiva (sau câteva). II. Pron. nehot. (În forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un. – Var.: vrun, vro adj. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cct, 5 Jan 2003 |