Azi s-a întîmplat să trec prin Piaţa Centrală. Treceam ca un vînt (de mică viteză) printre oamenii puternic bronzaţi, cu ochii bunghii pe feţele uscate de soare, angajaţi în tîrguieli de ultimatum, arătînd cu degetele de pămînt spre roadele obosite de pe tejghele, scuipîndu-şi clăbucii printre picioarele trecătorilor.
Un miros de ardei verzi 'mi gîdila nările, împletindu-se în arome de salată. Întind ochii în cer, e albastru şi gol. Aş călca pe acolo, acolo nu are cum să răsune muzica asta ieftină de la sitarim, mînca-o-ar liniştea. Un miros corpolent desprins din zeama unui harbuz răscopt trece printre oameni flirtînd asemeni unei femei zdrahoance cu sînii mari şi grei. Îmi fac loc printre fuste.
- Asta-i tare bună, de firmă. Uite, mătuşă, Armani!
Gîndurile mele au fost accidentate de vorbele unui vînzător ocupat cu o băbuţă de vreo 70 de ani, în cîrjă, zbîrcită şi oarbă din cîte-mi puteam da seama din felul ei de a pipăi haina lăsînd ochii să hoinărească spre soare. Mă oprisem printre oameni, fără vreo direcţie. Cumpăra buna o haină nepoţelului de vreo 10 anişori. Iar el aşa micuţ şi subţirel, se pierdea în tricoul alb, mult prea mare, cu guler piestriţ. Ptiu, Armani...
Zîmbeam. Nu ştiam ce e mai hazliu..vînzătorul cu pretenţii glamour din Piaţa Centrală sau faptul că le spunea unei bunici şi unui prichindel cine ştie din ce tărîmuri veniţi pentru care cuvîntul "Armani" e ca şi "PIB".
Mi-am continuat pasul. Urcam spre cer. Popas în 602.
Un miros de ardei verzi 'mi gîdila nările, împletindu-se în arome de salată. Întind ochii în cer, e albastru şi gol. Aş călca pe acolo, acolo nu are cum să răsune muzica asta ieftină de la sitarim, mînca-o-ar liniştea. Un miros corpolent desprins din zeama unui harbuz răscopt trece printre oameni flirtînd asemeni unei femei zdrahoance cu sînii mari şi grei. Îmi fac loc printre fuste.
- Asta-i tare bună, de firmă. Uite, mătuşă, Armani!
Gîndurile mele au fost accidentate de vorbele unui vînzător ocupat cu o băbuţă de vreo 70 de ani, în cîrjă, zbîrcită şi oarbă din cîte-mi puteam da seama din felul ei de a pipăi haina lăsînd ochii să hoinărească spre soare. Mă oprisem printre oameni, fără vreo direcţie. Cumpăra buna o haină nepoţelului de vreo 10 anişori. Iar el aşa micuţ şi subţirel, se pierdea în tricoul alb, mult prea mare, cu guler piestriţ. Ptiu, Armani...
Zîmbeam. Nu ştiam ce e mai hazliu..vînzătorul cu pretenţii glamour din Piaţa Centrală sau faptul că le spunea unei bunici şi unui prichindel cine ştie din ce tărîmuri veniţi pentru care cuvîntul "Armani" e ca şi "PIB".
Mi-am continuat pasul. Urcam spre cer. Popas în 602.
Frumos si adevarat. Bravo.
ReplyDeleteMi-a placut.
cel mai ridicol a fost o situatie in care am vazut cureaua unui tip de la D&G si de desubt se delectau frumos chilotii suri de la Vasconi
ReplyDeleteAre omul franciză cu Armani, da noi nu îl luăm în serios :))
ReplyDelete"acolo nu are cum să răsune muzica asta ieftină de la sitarim, mînca-o-ar liniştea." :)) prea bine scris.
ReplyDeletesuper, bravo Irina
ReplyDelete@ fermoar,
ReplyDeletetax, încurajăm producătorul autohton :DDD
@ alinuş,
daaa, noi poate nu..
@ Cavalerul Verde,
e o nebunie Piaţa noastră Centrală..şi trafic, şi muzică insportabilă, şi dat din coate..
@ Tamarica,
Multumesc, scumpo.
Ce minunat ai descris Irinel!
ReplyDeleteCitind, mi se asternea inaintea ochilor piata noastra centrala: placut mirositoare, de la ardei si harbuz, colorata de vorbele tirgasilor si insorita, de acel soare spre care tinzi...
Dar ce inseamna soarele in descrierea ta? Sa fie speranta ca intr-o buna zi prafu, siretlicurile de genu Armani vor disparea din piata?
Rodica,
ReplyDeletee literalmente soarele..:) nu am folosit simboluri, in afara de Piata Centrala. Mersi!