Ea ştia multe jocuri, tare multe. "Ăcîna, băcîna, tri cantorî, zahara mahara pomidorî, ăx băx culeacux, ştraus." Lilica latca!!! Fujiţi!!!
Parcă văd un nor de pici lovindu-se pe spate strigînd "latca", alergînd care încotro cu genunchii juliţi, cu cîte-o bucată de pîine în mînă, mucoşi...atît de copii.
Verile noastre erau verzi ca frunza de patlagină, cu boboci, cu capre, cu mîini galbene de nuci. Aveam păduchi. Alergam desculţi prin iarbă, furam păpuşoi, beam apă din fîntîni sau din copita vacii. Mîncam salcîm şi clei de pe coaja copacilor. Iernile noastre erau albe, cu oameni de zăpadă şi săniuţe...cu Moş Crăciuni.
Şi erau atîţia copii pin' drum. Atîta zarva şi plîns în glasul copilăriei noastre... Azi e pustiu în mahala noastră. Copiii nu mai strigă, copiii nu mai plîng, copiii nu mai sunt copiii de altădată..copiii au computere şi viruşi înloc de păduchi.
m-a cutremurat. mai ales cleiul, mainile galbene.
ReplyDeletetrist
Am senzatia că trăim, de fapt, doar atâta timp cât suntem copii. Ceea ce urmează apoi nu e decât o inerţie.
ReplyDeleteÎn copilărie totul este altfel - în copilărie şi găinaţul de gâscă miroase altfel :-p
Nu îmi amintesc ca în copilărie să existat timp, şi, da, da zăpezile erau mult mai mari, pufoase şi mult mai dulci. Iar moartea ne lăsa în voia noastră şi se ducea undeva prin livadă ca să colecţioneze într-o şapcă cu steluţă cărăbuşi.
Am observat că oamenii îşi amintesc mult mai bine ceea ce au trăit în copilărie, decât ceea ce au făcut acum două zile. Copilăria este magică, iar şuierul ei din fluier de salcie mai străbate şi acum interiorul.
Ms, pentru amintiri.
jim
aaaa fix așa era și la mine, mai era sarit garduri și spart genunchiuri, cătărat pe copaci, mâncat mere verzi, fugit dupa șopirle, pistolete cu "pul'și", ăni băni richi fachi buli buli buli karachi șmachi ăus băus casmadăus bațs :) frumoase amintiri :P
ReplyDeleteUltima fraza RUPE, nici nu caut un cuvânt mai literar.
ReplyDeleteDar asta e, influenţa progresului tehnologic... Nici noi nu am avut copilaria părinţilor noştri... Dar oricum privim nostalgic la generaţia mai mică, pentru că nu le putem da ceea ce am avut: bucuria unei copilării copilăroase, sorry de pleonasm.
@ fermoar
ReplyDeletemîinile încă se poate de colorat în galben, iaca-iaca vremea nucilor. Eu o fac. :D
@ jim, dacă continui să-mi comentezi aşa frumos postările , voi fi nevoită să le ataşez la articol, tare super scrii, şi cînţi..şi vabşe, tu eşti super.
@consinzene..eu de şopîrle mă tem, mammaaaa. Da iaca numărătoare ta o cunoşteam oleaca în altă limbă :P
@ malinka, tu corect spui. Ai mei părinţi în general Maugli story îmi povestesc, atît de ai nanturii erau...şi soviet story, tot de fapt..
irineluuuu asa de frumos, frumos spus...
ReplyDeleteda... mai suntem copii si azi, atita timp cit simti copilaria din tine simti ca traiesti.
Cit de frumoase sunt amintirile astea...si desi ne desparte un pumn de vreme cit de diferita e ziua de azi de cea de ieri...
ReplyDelete@dorinacojocaru,
ReplyDeleteiar ieri ne plimbam în jurul iazului de lîngă casa ta..de-a amintiri trăiesc pe-acolo...
eu am retrait din nou clipele de neuitat din copilaria noastra.Atit de inocenta,frumoasa,fara griji.Cu asteptatul unei alte zi ca sa poti iesi afara si sa petreci o zi in preajma prietenilor tai.Parca si acum imi amintesc cum ii luai apararea fratelui tau mai mic Iulian si aruncai cu pietre in mine!A trecut ceva vreme de atunci, am crescut, neam maturizat am retrait prima dragoste,dezamajire,inselataciune,mirsivie,cruzimea,cadere. Dar am ramas tot aceea copii de alta data care strigau la card David Irina Valera! si cel mai important lucru pe care cred ca il avem noi este prietenia noastra, la care tin foarte mult! multumesc ca tii in minte aceste lucruri bune caer au fost in viata noastra si le asterni aici in rindurile acestea. Cind vii acasa ne jucam in latca ciur eu nu sunt latca?!
ReplyDelete@ david,
ReplyDeletem-ai facut să rîd cu zgomot :))Nu am mai jucat latca de vreo 10 ani buni. Mi-i dor de cum strigam: "Daaaaaaaaviiiiiiid!" şi ieşea t. Fedosea la poartă de tare ce strigam..şi mi-i dor şi de Veruncea, cea mică şi nemăritată, mi-i dor şi de Cristina, veşnic înaltă, mi-i dor de mine!!! Mi-i dor..Abia aştept sa vin acasă să te văd.