Sunt amarîtă de un sindrom ce-l descopăr tot mai des în ultimul timp..de unde am crescut, de unde ne-am maturizat, de unde vrem bani, de unde vrem cariere, de unde avem lucruri mai importante, dar tot mai des suntem ocupaţi. Nu-mi plac oamenii ocupaţi. Activi - da, dar ocupaţi - nu.
Ah, scuze..nu pot nici mîine seară, şi mîine am treabă, sunt extrem de ocupat/ă..zici că a fost ziua ta? A, daa...dar tu ştii ce regim nebun am eu..nu-mi văd capul de trebi..am atîtea responsabilităţi încît numai am loc şi pentru tine... Deadline..da..iarăşi. M-am culcat la 2..şi mă trezesc în fiecare dimineaţă la 5..noul meu job e surmenant..doar nu crezi că refuz din neomenie şi inimă rea? Ce naiba nu e clar că sunt ocupat/ă?
Cîţi prieteni ocupaţi din ăştia aveţi prin preajma? Eu am unul foarte aproape...atît de aproape încît aş apuca-o de păr uneori cînd văd că e buimăcită de muncă, că aleargă cu un titirez, pretextînd cît de ritmică e viaţa ei, are cîte 10 rînduri în agendă..între care eu nu încap niciodată, sau rareori...e buimăcită de ocupaţia ei..încăt uită de mine, de sufletul meu, de dorul meu, de prietenii mei, de amintirile mele...uită de toate şi nebună de valul vieţii ei accelerate..se îndreaptă spre o destinaţie...de asta, uneori..apăs pe frînă, căci despre mine era vorba mai sus, apăs tare de tot pe frînă...şi îmi amintesc că viaţa asta e o clipă..şi nu aş vrea să zbor pe lîngă ea într-un val de deşertăciune...iau o coală, mă gîndesc la oamenii care îmi sunt scumpi..şi încerc să-i găsesc..prin telefon, prin email, printr-o scrisoare...
Eu am avut ocazia în viaţa mea să lucrez şi în companii de afaceri ce forfotă de proiecte, deadlineuri şi bani fierbinţi, dar am avut şi "job-uri" de ocazie..la bibliotecă, magazin...care comparativ sunt mai lejere, cu mai puţine responsabilităţi...dar unde nu aş fi lucrat..oamenii erau mereu necăjiţi de prea mult lucru, de prea multă presiune, de prea mare responsabilitate, de nopţi nedormite, toţi erau veşnic şi mereu ocupaţi..imposibil de ocupaţi...şi atunci mi-am dar seama...că fiecare din noi se vrea important..fiecare..şi credem că suntem cu atît mai importanţi cu cît suntem mai ocupaţi..şi ne place să fim ocupaţi, să dormim puţin, să povestim regimul nostru infect de viaţă...lamentîndu-ne şi scuzîndu-ne că nu avem timp..mai bine am tăcea..şi acele 10-15 minute de văicăreală le-am dezocupa...
Sunt oameni ocupaţi. Sunt oameni ocupaţi rău şi sunt oameni care au priorităţi. De obicei, omenia şi oamenii dragi sunt o prioritate.
