Guajira

- Şi cine eşti atunci?
- Nu contează cine sunt atunci, simt c-o ard în strînsoarea mea, iar ea în mişcări de argilă se înconvoaie în braţele mele transpirate, piezîndu-se în forme. Sunt desculţ, simt tălpile moi lunecînd pe podeaua fierbinte. Strecor braţele după spatele ei gol, o imobilizez pentru o clipă în mîinile mele, provocînd-o cu privirea. Şi apoi o pierd din nou într-o cascadă de foc. Se învîrte periculos, apoi ne împletim în mîinile noastre. Îi trec palma pe după ceafă, coborîndu-mă pe pielea ei umedă şi iar o lansez în mişcări de boomerang. Camaşa-mi udă şi descheiată nu a cunoscut niciodată mai multă libertate..flutură ca un flag...transpirat. Întind braţele spre ea, o prind din depărtarea lansării, mi-o apropii într-un alint, ne simţim respiraţia. Doar atît. Şi iar o zbor. E pe tocuri, zveltă, curgătoare. Duelăm în atingeri picante. Sunt ca un orb. Mîinile-mi sunt unicul ghid, iar ea- unica mea hartă, pe care o explorez, o aflu în ritmuri...suntem nebuni.
- Cine e ea?
- ...salsa...