Î sau â - tratat de limbă română

Dragilor,

Asta chiar nu credeam să scriu. Să ajungă fericita de mine să scrie tratat de litere după 6 ani de cifre. Dar viaţa e ca o cutie de ciocolate, da? Sau ca un alfabet român în care literele se nasc şi mor din cauză că nu se pot inventa nişte contraceptive lingvistice. 

Da. Au existat şi litere despre care nici că aţi visat de cînd aţi pus mîna pe stilou. Litere despre care eu am aflat azi căutînd scrieri manuscrise de-ale lui Eminescu pentru a vedea de are Virtus dreptate. Acum vreo 200 de ani în urmă, pentru sunetul „î” care în fonetică se numeşte „i –posterior” au existat 4 litere: â, ê, î, şi û. Pentru un singur sunet vocalic! ( Cine a inventat asta, avea o viaţă mult prea simplă.) 

„Hasdeu, în venerabila sa operă lexicografică Etymologicum magnum Romaniae, publicată de Academia Română, scrie de exemplu (în vol. I, 1886, la p. XXV, XXIV, XXVII, XXIX), gândi, respândi cu â, dar rînd, desăvîrşire cu î; vocala de bază, este respectiv, magh. o, v. sl. q, ę, ŭ “

 Deci argumentul pro-â „ Aşa a fost dintotdeauna de cînd suntem români” cade.

Prin secolul 20 filologii au hotărît să exludă  ê şi û pentru a simplica viaţa românilor. Şi acum marea bătălie dintre î şi â. 

Sunt 2 principii care se bat cap în cap cînd vine vorba despre î sau â. Istoric şi fonetic.  Toţi cei care sunt adepţii principiului istoric scriu cu â. Ha, n-aţi ştiut că sunteţi istorici, aşa-i? Un pic de horoscop filologic despre voi: consideraţi că originea cuvintelor e ceea ce contează de asta prin scrierea lui „â” reveniţi la etimoanele (cuvînt de bază din care provine un cuvînt al unei limbi) latine. De exemplu, scriind lână sunteţi mai aproape de originalul lana, român – romanus. Păstraţi „î” acolo unde în latina e „i”: împărat – imperatore, înainte –inabnte. Dar zodia voastră e foarte inconsecventă căci în latină înger e angelus, deci dacă e să urmaţi logica istorică ar trebui să scrieţi „ânger” sau „râde” în latină e ridet...vedeţi că sunt lacune în logica asta.

Acum un pic de horoscop pentru mine şi adepţii fonetici:

Stelele prevăd un post tare nelalocul lui în această zi, dar continuaţi să folosiţi „î” căci conform principiului fonetic şi poziţiei limbii în cavitatea bucală, sunetul vocalic „i posterior” (adică î sau â) e foarte apropiat celui de "i" şi nu celui de a. Sună foarte oral argumentul ăsta, dar cel puţin noi suntem consecvenţi.

De-a lungul secolului 20, în România! (şi nu apendicele nostru istoric, ci România) alfabetul a suferit cîteva pendulări între î şi â.

Oh..am obosit. Pentru mai multe detalii şi pentru a confirma cele scrise de mine în horoscopul de azi vedeţi:

http://moldova.go.ro/pagini/limba/lombard.htm