Cărţi româneşti

Mă usuc de dorinţă. Atît de mult mă vreau pierdută într-o librărie românească în care să nu mă caute nimeni vreo 4 ore bune. Să desfac cartea la pagina care îmi place, să citesc selectiv, să fac cunoştinţă cu autorul de pe copertă, să aprob sau dezaprob...şi după ore întregi care devin lungi de foame, să-mi iau un braţ bun de cărţi acasă.

O vreau pe Rădulescu, o vreau pe Năstase şi Catrina, o vreau pe Liceeanu şi pe toţi cei pe care înca nu îi cunosc, dar pe care îi vreau. Nu am citit în română de o bucată de viaţă. Uneori, mi se pare că nici nu mai vorbesc omeneşte româneşte de atîta foame. Am obosit de limbi străine, de limbi care mă apropie de alţii. Vreau să citesc în limba mea, în limba ce mă apropie de mine.

Mi-am cumpărat bilet să merg acasă. Abia aştept să vină aprilie, abia aştep să ajung în Bucureşti, să iau tramvaiul ce mă va lăsa la o librărie imensă ce mă va pierde printre rafturi.