Fitness pentru suflet

Întotdeauna caut explicaţii pentru dogmele, regulile, normele ce ne sunt impuse de Sfinţii Părinţi pentru că Dumnezeul în care cred eu e rezonabil şi nu ne impune reguli dintr-un capriciu sacru. Toate trebuie să aibă o explicaţie, un motiv întemeiat pentru a nu intra în Biserică cînd avem menstruaţie, pentru a nu face dragoste pînă la căsătorie, pentru a posti...Şi explicaţia “Vei ajunge in Rai”, nu e una suficient de rezonabilă pentru păcătoasa de mine.

Unele sunt greu de perceput din prima fără a citi, fără a ni se explica pămînteşte, fără a da prin gropile vieţii. De asta eu am alergat la sfetnic cînd simţeam că mă ia revolta de umeri la unele obiceiuri neînţelese de mine. Dar am avut şi laici scumpi lîngă mine care din dragoste pentru Dumnezeu şi ştiinţă de cărţi sfinte, sau din rebeliune faţă de Domnul şi lectură avidă m-au ajutat să văd peste oprelişti.

Recunosc că nu o fac des, dar postesc. Sunt perioade cînd o fac zelos şi atunci prietenii mei vestici (amuzaţi de îndeletnicirea mea) mă întreabă de ce o fac? Şi atunci zic fără a mă implica prea mult în convertirea sufletelor lor: “ E Vineri” sau “ E Miercuri”. “And?” rînjesc unii sau întreabă curios alţii. “ Şi atunci eu zic, încă plictisită de discuţie: “ Îmi duc sufletul la fitness club uneori. Înţelegi?”...”Wtf, fitness club.” ( Asta din urmă nu o spun verbal, dar o discern din privirea lor dezghiocată spre mine). Ei sunt ca şi mine. Vor să înţeleagă DE CE? PENTRU CE?...aceleaşi întrebări de la care am pornit eu.

Voi de ce postiţi? Pentru că e post, pentru că aşa se cuvine, pentru că aşa o vrea Domnul, pentur că aşa face bunica sau pentru că aşa suntem îndoctrinaţi...niciunul (apropo, se scrie împreună? Eu am cam rămas la parcare cu noile tendinţe în limba română) din aceste răspunsuri nu mă convinge.

Eu întotdeauna pornesc de la premisa că Dumnezeu ne vrea binele. Postim nu prentru a ne alinia în rîndul slujitorilor cereşti ci pentru că e binefăcător pentru omul din noi. Motivele mele sunt cîteva, de fapt submotive, căci motivul e veşnic unul: pentru fericirea noastră, ce sună foarte general şi neconcludent. De asta mă voi opri la lucruri măsurabile.

Toxinele ce se depozitează peste ani în organismul nostru ne ruginesc, ne ridează, ne usucă sau gonflează în mărimea anilor noştri. În final, putrezim şi mirosim urît. Nu te-ai întrebat niciodată de ce moaştele miros frumos? Eu nu îţi voi spune asta. Dar îţi voi spune că, de exemplu, Monica, o doamnă de 57 de ani, poziţionată bine în cadrul companiei în care lucrez şi drept hipocondru între femeile aceleeaşi companii, posteşte negru săptămînal. Mi-a zis că are 2 vîrste: cea din paşaport (57) şi cea biologică. Eu ar trebui să pun aici o fotografie de-a doamnei să înţelegi stupoarea mea cînd mi-a zis: 57. Credeam că îşi bate joc de mine. Cu aşa ten precum coaja mărului verde, aşa forme atletice şi uşoare...eu nu îi dădeam mai mult de 30. Aa, da...a doua vîrstă. Făcuse un test de sînge de curînd şi medicul a rămas stupefiat...zice: „ Fetiţo, tu ai 15 ani.”

Monica posteşte din preocupări de sănătate. Într-adevăr, dacă îl citiţi pe nutriţionistul Moritz, vă veţi îngrozi de cît de otrăvitoare e carnea pentru tinereţea noastră. Eu nu vă îndemn să deveniţi vegetarieni ( mie nu mi-a reuşit să renunţ totalmente la carne încă), dar vreau să subliniez ideea că Dumnezeu ştie mai multe decît Moritz şi cînd i-a pus pe Adam şi Eva în grădină să se alimenteze cu fructe şi legume, le-a vrut doar binele. ( Ei, bine, să nu intrăm în polemici cu mărul acum căci asta e o altă tematică).

Postul e benefic nu doar organismului nostru, ci şi fericirii noastre ( nu de apoi). Un studiu efectuat la Universitatea Stanford din SUA a urmărit capacitatea copiilor mici de a se abţine de la dulciuri fiind puşi în faţa unei mese pline cu zefir pentru 15 minute. Cîteva decenii mai tîrziu, aceşti copii au devenit mămici şi tătici, cu posturi de muncă, cu realizări nu în proporţia IQ-ului lor, ci pe potriva voinţei lor. (Voinţa spre deosebire de IQ-ul ereditar, se poate dezvolta). Copiii care s-au abţinut de la dulciuri, la vîrsta de 32 de ani, aveau posturi de muncă mai bune, familii împlinite, mult ma puţine probleme legate de abuz de alcool sau drog. Este o corelaţie foarte directă în abilitatea noastră de a ne abţine (de la fericiri pe termen scurt) şi fericirile pe termen lung. Deja e voia ta să decizi care te motivează mai mult.

Pînă la urmă cînd spun că postul e un fitness pentru suflet, o zic literalmente. Aici înveţi a spune „NU”, nu doar produselor animale, ci şi vieţii care se împotriveşte uneori prin oamenii şi situaţiile prejudicioase ce le iscă în faţa noastră. E un „NU” spus nu doar grăsimilor, nu doar nicotinei, dar şi unei mari pierderi, unui mare eşec ce te chinuie, unei iubiri bălţate, unui val al vieţii care se joacă cu tine.

Toate ale Domnului au un sens...cu multe din ele mă mai lupt..şi cred că lupta asta e cea mai interesantă dintre toate pe care le duc căci sunt nespus de fericită cînd pierd.