Prima lectie

Sunt nebuna. Am asteptat 3 ani pentru a lasa azi in 2 peri dari de seara si rapoarte neterminate la serviciu, pentru a alerga intr-un suflet naiba stie unde...cu tot cu temperatura si un nas mucos..., pentru a ma regasi in sfirsit, pentru a face ceva ce sufletul meu demult isi dorise cu nebuna ardoare, dar din motive pe care nu merita sa le listez aici...se privase de acest deliciu.

Pasul de inceput se poate asocia cu un balansoar rigid.. E atunci cind te faci una cu ritmul...dai ochii peste cap..si sunteti in 3..apoi in 2...apoi nu mai conteaza. Apoi incepe caminata, pasi ce se succed ca niste foarfeci: exacti, rigizi, taiosi pina la flirt, dar in acelasi timp...e o totala improvizatie, spontanietate si nu mai conteaza al citulea pas e..e o fluiditate magnetica...intre miini ce pastreaza distanta si priviri ce o lupta.

E un dans cu caracter, cu toc elegant si singe fierbinte. Gripa mea se speriase de termperaturile lui...si in scurt timp se pitulase intr-o durere de cap..dupa care parasise de tot ringul de dans.