Cel care lipseşte

Eu nu privesc multe filme. M-am simţit ghiontită cînd le-am spus colegilor mei că nu ştiu cine e Clint Eastwood, şi uit de fiecare dată cum îl cheamă pe Nicolas Cage Dar este un TV Show care îmi deapănă unele seri: Grey's Anatomy.  E un serial despre doctori, toată acţiunea petrecîndu-se în incinta unui spital din Seattle. Tot filmul e despre vreo 6 chirurgi care în fiecare zi se luptă cu moartea, dar printre altele se îndrăgostesc, fac sex, se mărită, divorţează, mor. Nu demult am finisat season 5 la sfîrşitul căruia moare unul din ei: George Omalley. Şi îmi lipseşte, îmi lipseşte acest personaj. Nu era cel mai deştept, nici cel mai atrăgător nu era, nici cel mai hazliu sau glumeţ..nici cel mai corect nu era, şi totuşi el era personajul de care mă ataşasem cel mai mult...căci era bun la suflet, era atent, nu îţi dădea senzaţia pe care o au unii oameni de deplină importanţă şi grabă, cînd ochii le zbieră peste tot..el era prezent, chipul lui părea a lua forma discuţiei, zîmbetul lui era atît de sincer încît emana o căldură bună..

Sunt oameni de neînlocuit. Oamenii deştepti se înlocuiesc, cei frumoşi tot, şi cei harnici, şi cei veseli.. ceea ce nu putem înlocui...e mai mult decît bunătate unui suflet, e felul în care acea bunătate se exprimă prin cuvinte, prin priviri, prin mişcarea corpului, e acea strîngere de mînă, e acel cuvînt potrivit cînd e nevoie, e acel umăr care pare cel mai mare şi cel mai protector pentru că a venit în ajutor la timp, sunt acei ochi care înţeleg şi fruntea care acoperă gînduri pornite toate spre tine. Aceşti oameni "se conectează" la trăirea noastră, făcînd parte din mecanismul nostru..devin aerul nostru, devin seva noastră, devin cei mai buni prieteni, indiferent dacă ne sunt părinţi, prieteni sau iubiţi..ei ne remodelează conştiinţa noastră, se împregnează în cîmpul nostru emoţional, se conectează la circulaţia noastră sangvină...şi dacă se întîmplă că "se deconectează"...mecanismul nu mai functionează, cel puţin nu ca înainte...pentru că aceşti oameni au devenit ceea ce suntem azi..parte din noi.

Desigur că George nu a devenit parte din organismul meu..dar el m-a făcut să mă gîndesc la oamenii reali, cei care există în viaţa mea, cei care mă definesc, cei care m-au modelat precum sunt azi...pe care nu i-aş deconecta niciodată de la conştiinţa mea...

Pentru ei..La meraviglia di esserci...în traducere din italiană..minunea de a fi...