Thursday, October 18, 2012

Tatuaj

Mie nu îmi plac tatuajele. Îmi par inestetice (mai ales cele colorate) şi imature ( mai ales cînd croşetezi pe braţ vreun nume de iubire). Desenăluţele, dacă e vreun fluturaş - zic că e ok dacă l-ai putea şterge seara cînd vii acasă după ce ţi-au zburat pe burtă sau umeri fluturi. Dar îmi stîrnesc curiozitate textele... de fiecare dată cînd văd vreo propoziţie scobită în pielea fină...mă gîndesc oare ce adevăr spune că a meritat să stea acolo pentru totdeauna?

Şi dacă vreodată, mi s-ar înceţoşa mintea şi ochiul, şi percepţia mea a feminităţii, şi mi-ar pieri frica, şi plină de curaj şi nebunie aş hotărî să îmi scrobesc pe umăr un tatuaj, ar fi:

Be kind whenever possible. It is always possible.

(Dalai Lama)


6 comments:

  1. Isutza, eu cred ca daca la tine se va incretosa minte nu ai sa mai vreai sa-ti tatuezi aceasta propozitie :))

    ReplyDelete
  2. mie îmi plac tatuajele, alea mici care-s ascunse de ochiul oricui.
    și dacă mi-ar pieri și mie frica, mi-aș tatua cea mai frumoasă poveste. :)

    http://sphotos-g.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash4/422326_437264329652222_1094164317_n.jpg

    ReplyDelete
    Replies
    1. aşa, m-ai făcut curioasă..cea mai frumoasă poveste? A ta? Căci nu am înţeles tatuajul din imagine...

      Delete
    2. e din povestea Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry.
      el povestește, cum mic fiind desenează un șarpe boa care a înghițit un elefant, când le arată desenul celor mari toți răspund că e o pălărie, iar el face constatarea că cei mari niciodată nu înțeleg nimic și copii sunt cei care mereu trebuie să le vină în ajutor cu o explicație :)

      Delete