În odaie arde un singur felinar. Nu e tîrziu, dar noaptea revine devreme în ultima zi de noiembrie. Stau proptită în coate în faţa unui şemineu în care arde focul, transfigurîndu-se în zeci de forme fără noimă. Trosneşte încet. Eu stau de-asupra unei cărţi scrise în anul 1965 şi redescoperită acum de lumea din vest. Auzisem de ea la serviciu, apoi dădusem de ea duminicile cînd obişnuiesc să mă pierd într-o librărie de lîngă casă. Apoi, clubul de carte la care merg au decis să o citească în decembrie.
Ştiţi, cartea e despre o viaţă obişnuită. Aşa precum sunt cam toate vieţile de pe pămînt. Aşa cum e viaţa ta, sau viaţa mea...avem inflexiunile noastre mici, în lumea noastră mică, care desigur pentru noi sunt mari..şi dramatice, dar per total, pentru istorie, pentru eternitate...e o viaţă oarecare...precum o frunză oarecare care se desprinde de un ulm...Şi de ce nu ar fi? De ce vrem să pretindem că nu e aşa? De ce ne e ruşine sau frică de micimea vieţilor noastre, de ce vrem să fim populari, să ne ţină minte posteritatea? Nu ştiu...dar cred că unii dintre voi s-au simţit jigniţi cînd am spus că aveţi o viaţă banală.
Bine, atunci haideţi să depersonlizăm un pic exerciţiul. Haideţi să ne gîndim la colegii noştri de la şcoală, de la facultate, de la serviciu, la vecinii, prietenii noştri...cam toţi au vieţi, aşa normale, ca la toţi, adică banale, nu? Atunci posibil că şi noi...din exterior cel puţin părem că trăim o viaţă obişnuită.
Dar o viaţă obişnuită nu înseamnă o viaţă fără rost, o viaţă obişnuită nu e o viaţă urîtă,.o, nu...
William Stoner s-a născut într-o familie de fermieri, Părinţii lui nu ştiau o altă soartă decît cea a pămîntului. William s-a întîmplat să meargă la facultate şi a devenit profesor de literatură engleză. Şi aici apare prima schiţă a identităţii sale...dragoste şi pasiunea faţă de cărţi şi cunoaştere. Se căsătoreşte cu o domnişoară de care se îndrăgostise de la prima vedere şi pe care o ceruse după 2 săptămîni. Rece, fără emoţie, Edith, acceptă. Nici acum nu ştiu de ce? Ea nu l-a iubit niciodată...mai degrabă l-a urît. Ştiţi, el e atît de răbdător, atît de iertător în dragostea lui, în maturitatea lui în omenia lui....eu îi rupeam părul femeii astea, aşa o stervă, nu alta! Înainte de a citi cartea, am citit cîteva critici şi ştiam că el îşi va înşela soţia undeva între capitolele cărţii şi asta mă făcuse inconştient să pun un scut între mine şi afecţiunea pentru protagonist. Dar după ce am văzut ce pacoste de femeie şi-a ales...îl tot grăbeam să îşi găsească un suflet care îl va iubi...pentru că el nu fusese iubit în viaţa lui, de o femeie...pînă la Katherine Driscoll.
El nu a avut mulţi prieteni, dar cei doi pe care i-a avut, i-a avut pentru o viaţă...
El a fost dintotdeauna un pic stîngaci, un pic singuratic, un introvert...simplu, neimportant, dar de o integritate de fier...cît de mult îl respect. Şi sunt lucruri despre care eu cunosc pentru că am citit cartea, dar oamenii din viaţa lui, studenţii de la universitate, fiica lui, soţia lui... nu ştiau toate tumulturile prin care el trecuse demn, integru, intact...
aşa sunt multe în vieţile noastre...multe dintre bunele, precum şi relele noastre rămîn în interiorul nostru, e o dramă, o luptă, o victorie sau o înfrîngere pe care o trăim în singurătate...pentru ceilalţi suntem oameni normali, obişnuiţi, banali....
"Stoner" de John Williams.
p.s. Eu nu voi nega că mi se întîmplă uneori să scap lacrimi peste filele unei cărţi...dar să sughiţ de plîns, înconjurată de un cîmp de şerveţele albe mototolite...asta nu ţin minte dacă mi s-a mai întîmplat vreodată...credeam că se stinge focul de atîta plîns....
10
No comments:
Post a Comment