În această perioadă a anului lumina domnește aici numai 4 ore. Se aprinde pe la 8.30 undeva în moalele norilor plini de nea și coboară domol printre pistele pinilor, brazilor, printre faldurile mestecenilor, peste lacuri și rîuri tăcute.
Vîntul nu intră în taiga. Liniștea e atît de vie, atît de plină, încît mi se pare că o pot apuca de umeri...glasul ei răsună în surdina conurilor în care dorm semințe calde de pin, în crăpătura gheții lacului care se extinde, în urmele proaspete ale iepurilor...glasul ei se ridică sus precum descîntecul unui șaman. Sufletul meu ieșise să o asculte...
Hoinăream între genele dimineții, fermecată de o lume nemaivăzută...Dintr-odată cîntecul liniștii fu întrerupt de o sută de voci. Taigaua a tresărit. Peste creștetul meu se cotilise un pumn de zăpadă de pe brațele unui pin care mă trezise din visul meu. "Cîinii", mi-am zis eu. "S-au trezit cîinii!" și am alergat înspre ei.
Oli alinia săniile.
- Vrei să-ți înhămi cîinii?, mă întrebă el.
Am aruncat o privire rotundă peste herghelia de cîini husky, căutîndu-l pe Emil, preferatul meu, cel cu o cruce neagră în frunte. Mama lui Emil fusese un cîine de vînătoare ("Hound dog" în engleză). Taică-său - husky. E o încrucișare de cîini foarte obișnuită pentru cîinii de sanie, care moștenesc dublura de blană și rezistența la frig de la husky și caracterul prietenos de la hound dog. Astfel de cîini se numesc Alaskan husky.
- Emil! Vamos a la playa, îi fac eu din ochi.
Cîinii husky sunt foarte aproape de lupi în felul lor de respecta ordinul ierarhic. Și în ierarhia lor, primul loc revine omului, apoi cîinilor celor mai înțelepți care de obicei sunt cei mai bătrîni, apoi cîinilor celor mai puternici.
Hary era un husky siberian, gri, pufos, așa ca în filme. Emil și Hary se împăcau bine în tandem. Pe ei i-am pus în față. Cîinii din față sunt cîinii lideri, ei pot fi mai puțin puternici, important e să fie deștepți pentru că ei sunt cei care comunică. Ei vor avea grijă să meargă pe pîrtie, nu prin vizuina urșilor, ei vor face pîrtii atunci cînd acestea nu vor mai fi, ei te vor asculta atunci cînd le vei spune stînga sau dreapta la o intersecție, ei se vor opri atunci cînd începe a crăpa gheața pe rîu sub greutatea lor.
Cîinii din spate sunt cîinii roți, sunt cei mai "izghiți". Eu de obicei nu pot stăpîni așa un cîine cu 2 mîini dacă e neastîmpărat...mă poartă pe coline și fără sanie. Togo și Rocky erau în spate. În mod normal acești cîini pot duce o greutate egala cu greutatea lor, iar greutatea lor medie e de 25-30 kg.
Sania mea albastră era pregătită pentru cei aproape 200 de km prin taiga. Mi-am îndesat al doilea rînd de mănuși, mi-am chemat cîinii pe nume pe rînd și cu ochii aprinși am strigat:
- Hike! (înseamnă "Haidem" în limba lor).
va urma...
No comments:
Post a Comment