67° Nord - Part 5 - The melting lake

- Stooooop! Stoooop the dogs! (Opriți, opriți cîinii!), strigasem eu din toată puterea, privind îngrozită cum cîinii mei aleargă cu labele prin apă. 

Oli întoase capul spre mine. 

- It's all good! (Totul e bine!), și întinse mîna dreapta lateral cu degetul mare ridicat spre cer (semnul care înseamnă ”totul e în regulă”).
- This is madneeeeesss! (Ești nebun!), am răcnit eu. 

Goneam mai departe. Pîslele mele erau în apă pînă la glezne. Calm, îmi spuneam. Trebuie să fiu calmă, îmi repetam. Primul lucru pe care trebuie să îl faci cînd cazi în crăpătura unui rîu sau lac e să fii calm. Așa mă învățaseră pescarii nordului. Stai calm pînă creierul se dumerește. Mișcările în plus crapă mai mult gheață și consumă energia prețioasă. 

Emil (cîinele meu cu cruce neagră în frunte) își întoase privirile spre mine încetinind pasul. Era și el îngrijorat, dar eu, fiind liderul lui nu aveam voie să ezit în acțiuni. De asta, alungîndu-mi frica din gînd și glas, strigai cîinilor:

- Comon, boys! Faster! (Haideți, băieți! Mai repejor!), încurajîndu-i cu sunete de pupăciuni (kissing sounds) care înseamnă pentru acești cîini că trebuie să meargă mai repede.

Scîîîîîîîîîrț! Sania se adîncise de un deget în osul gheții. Apa se ridicase dintr-odată pînă sub genunchii mei. Simțeam cum mă încolțiseră mii de ace, mușcînd din carnea mea caldă. 

- Whoa! Stop! Stooop! Stoooop!, strigase Oli de la celălalt capăt.

Poate nu v-am spus, dar frîna saniei e o versiune în miniatură a plugului, o bară cu doi cîlți care odată înfundați în pămînt opresc sania. De data asta apăsînd pe frînă. îmi dădeam seama că s-ar putea să-mi sap eu singurică crăpătura. De asta atingeam atent frîna, de parc-aș fi dezamorsat o bombă. Apa rece mă ajutase să ogoiesc cîinii. 

Toate 3 sănii stăteau nemișcate pe lac. Cîinii au început să latre.

- Keep calm (Fiți calmi), ne striga Oli. Everything is under control! (Totul e sub control!)
- If control is  synonim for water...(dacă control înseamnă apă...), șoptisem eu mai mult pentru mine. 

Togo și Rocky se smulgeau din hămurile saniei, nerăbdători să continuie cursa. Hary lătra la ei. Numai Emil tăcea, își întoarse din nou privirea lui înțeleaptă spre mine...Era calm, adulmecă văzduhul ridicîndu-și boticul în sus, scoțînd un sunet scurt de reproș. Îmi amintisem cum îl momisem în această dimineață cu ”Vamos a la playa” al meu...de-aș fi știu că va fi o profeție.

Mi se făcuse foarte frig. Tremuram.

va urma...