Lunecam în brazda zăpezii, cu ochi mari, vrăjiți. I-am deschis larg ca să pot pecetlui prin ei măreția acelei lumi. Iarna, precum o mireasă, își învelise trupul în rînduri de catifea, acoperind cu faldurile ei pămîntul, brațele copacilor, ochiuri de lacuri, albiile înghețate ale rîurilor, sania mea care se înălbise, scufiile cîinilor...Copacii erau fermecători. Doldora de zăpadă, păreau unși cu un strat gros de smîntînă. Unele ramuri sprijineau pături de mai mult de 20 cm. Și dacă se întîmpla să atingi o ramură din mers, pe lîngă o înțepătură de ace, te răcorea un duș scandinav. Era poveste în jur. Pulsa viața în mine. Emoțiile se agitau ca fulgii în sufletul meu fericit:
- Eeeeeeee-haaaaaaaaaaaaaaaaaa! și îmi lăsam glasul să iasă în pădure din venele mele.
Cîinii mei parcă simțind strigătul meu ca o încurajare, se avîntaseră în scutecul zăpezii și mai avid. Tot convoiul zbura pe oglinda unui lac înghețat împrejmuit de pădure. Un cîntec nevăzut îmi umplea urechile...îmi vibrau mușchii, respirația, ochii. De s-ar fi deschis cerul și Dumnezeu ar fi ieșit dintr-un nor, cîntînd dintr-un oboi în straie de șaman, nu m-ar fi mirat...Era o magie în jur. Eu ascultam cîntecul, cîinii mei nu se săturau de goană, o guriță de vînt îmi furase căciula și cu pletele despletite, zburînde și ele din urma mea, rîdeam ca un copil.
Dintr-odată, fără a încetini, Oli întinse brațul spre pădure..o haită de lupi apăruseră la orizont în dreptul nostru. Goneam în paralel, noi pe lac, ei - în pădure...de parcă ne-am fi întrecut, de parcă am fi alergat toți spre o destinație. O secvență atît de cinematică, ruptă dintr-un film neînscenat.
Deodată, labele cîinilor au început să lase urme ude în zăpadă. Tot mai adînci, tot mai ude. Eram pe la jumătatea lacului. Am apăsat ușurel pe frînă pentru a simți gheața sămînțoasă sub tălpile saniei. Apoi, gheața însăși ieșise la iveală. Nu aveam puteri și nici greutate sufiecientă pentru a încetini sania. Un strat subțire de apă ieșise la suprafață. Îmi înghețase sufletul. Am început a flutura din mîini.
Lupii nu se mai vedeau la orizont...
va urma....
No comments:
Post a Comment