Cred că încep anul nou. Am încheiat oficial era băncilor de investiţii, după o ceremonie funebră timp de un weekend leneş, pe care l-am meritat pînă la urmă...plin de somn, de cearşafuri mototolite, de laptop în vîrf de pernă. Atît.
Ah, e februarie. Mîine e ziua de naştere a unui prieten bun. De fiecare dată uit să îl felicit la timp. Mîine o voi face.
Azi mă voi trezi devreme, voi merge la lucru, seara în drum sper casă voi trece pe la bibliotecă, voi găsi o carte, una din lemn, cu copertă, cu cerneală, cu miros. O voi citi, poate.Voi merge spre casă în tram şi-mi va părea că e cea mai obişnuită zi din viaţa unui om de rînd.
Voi călca pe tălpile mele, simţind în călcîie povara zilei, dar voi merge patronîndu-mi singurică paşii şi ritmul, şi destinaţiile, aş putea chiar să alerg...de fericire. Voi privi oamenii, şi voi discerne culorile, şi mi se va încreţi stomacul la mirosul gustos ce se furişează de pe sub uşi. Sunt cel mai fericit om, precum eşti şi tu...tu care citeşti cu ochii tăi, alergi independent, strigi de furie sau dragoste...suntem cei mai fericiţi, nefericiţi că nu putem zbura...dar cîţi nu pot...cîţi nu pot nici merge măcar.
Deseori mă întreb unde mergem după ce murim. Sunt sigură că te întrebi şi tu. Şi simt frică.
Ţii minte cînd mi-ai spus că ţi-e frică de bătrîneţe? Ţi-am spus că nu o poţi evita, dar îi poţi evita gîndul măcar cît eşti tînăr. Acum mi-o spun mie...şi adorm.
Adorm fericită, nu pentru că ştiu răspunsuri, ci pentru că nu pun întrebări la care nu ştiu răspunsuri...şi mi-e destul să fiu liniştită precum mi-e destul răsăritul soarelui.
Un februarie fericit!
Eu subscriu :) Nu gîndesc atît de departe (mai am de lucrat la capitolul strategii pe termen luuuung) da' faza cu nu îmi pun intrebări la care nu am răspuns ţine şi la mine... deocamdată.
ReplyDeleteMda. Eu nu pot sa nu mi le pun. Prea multe dureri de cap, poate e timpul sa trimit creierii intr-o vacanta binemeritata. Ms pt post, a picat la tanc.
ReplyDeleteEu m-am trezit acu, dintr-o letargică stare de pustiu, de gol...anume animată de gîndul - dar cîţi oare nu au tragedii adevărate de îndurat?! Adevărate!...
ReplyDeleteDe bătrîneţe nu mi-e frică, dar mă întreb desigur unde vom merge cînd vom muri... Îngheţ, gîndindu-mă că... nicăieri. Pe mine mă linişteşte mâna calda pe care, imediat, o caut alături.Cât ea există, nu mi-e teamă.
Merci şi februarie fericit de asemenea! :)
Dar eu pot zbura :)
ReplyDelete@ Iulia,
ReplyDeletete rog să nu închizi blogul!
@ deja-vu,
e ff stresant şi îmbătrînitor gîndul..chiar mai trimiteţi-l în vacanţă - pe vreo cîteva decenii bune.;)
@ Karena,
tu ai un blog ff frumos, de ce nu pui adresa lui în URL? te-am găsit absolut întîmplător şi pot să deduc că tu eşti autoarea lui pentru ca e aceeaşi denumire.
Mulţumesc pentru urare!
dumitrelu,
oamenii pozitivi zboara des :)
... există povestiri/monologuri/poeme pe care le citeşti astfel de parcă tu le-ai fi scris... sau visat... sau îngânat (în troleibus prin ninsoarea de februarie (poate)). când le finisezi eşti mândru de tine, strecori şi un surâs... dar de fapt aceste povestiri/monologuri/poeme nu sunt ale tale... pur şi simplu ele dau glas tuturor gândurilor care de atâta timp port plasture la gură...ascunse într-un ungher întunecos... tu intri în odaia lor şi ştii că ele sunt acolo, dar nu poţi să le prinzi, de parcă s-ar fi jucat baba-oraba cu tine. o asemenea povestire/monolog/poem este ceea ce am citit m-ai sus... apropo - eu tot sunt un om fericit... ca şi tine, ca şi fratele meu, ca şi prietenii mei, ca şi cactusul pe care nu l-am udat de o săptămână...ooooops, iată bine că mi-am amintit, mă duc să*i torn un ulcioraş :-D
ReplyDeleteIrina, multumesc, blogul meu e un loc de refugiu pentru sufletelul meu confuz... nu ma hotarasc inca sa primesc oaspeti. Daca incep sa faca prea mult zgomot?;)
ReplyDeleteJimmy, m-a amauzat faza cu cactusul. :D Acelasi lucru mi se intimpla si mie, insa cactusului meu scump ii priiste "seceta" asta indusa. te sfatui sa nu exagerezi totusi cu udatul! :)
Karena,
ReplyDeleteînţeleg, e cam ceea ce fac eu acum din al meu...înainte mi-l postam prin toate statusurile pentru a-i genera trafic, acum simt că vreau să şi mai urlu uneori pe aici, în limbi...
jimmy,
eşti modest. Ştii tu la ce mă refer eu, şi altă dată vreau cuvîntul super să fie acompaniat de detalii.