Londra

Am revenit. Eram atît de fericită văzîndu-mă la Malpensa (Milano), ziceam că voi ţipa...aşa cum ţipi pe-o roată de drac cînd te dă cu capul în jos şi în sus pentru a-ţi elibera clocotul de-adrenalină...al meu însă a fost mai mult un chiţcăit, un fel de lăsaţi-mă să ţip tare, dar atît de încet încît voi să nu mă auziţi, lume cu mii de alte vieţi, cu mii de alte ţipete. Şi am ţipat.

A fost miercuri cînd avionul decolase în măduva unui cer siniliu. În faţa mea perspective mai largi ca cerul şi gîndurile mele nu mai înţepeniseră într-o eventuală catastrofă mortală, precum o fac de obicei...ci nervos încercau să enumere toate ratele de schimb. Madonna, ce stres. Cred că mi-am sculptat un rid adînc. Unul în frunte şi altul şi mai adînc, care uneori se numeşte experienţă, da?

Deci unde eram? Ah, da..Londra.

1. Umorul englez m-a întîmpinat primul. Tot ce nu e accent britanic e " no speak english". Dar asta nu trebuie să vă descurajeze, în definitiv ironia lor e inofensivă.

2. Taxiuri ca in Londra sunt doar în Londra. Cărăbuşi de prin alt secol. Pe cei negri să nu-i opriţi -sunt cei mai scumpi. De ce? Habar nu am..şi din cîte am înţeles nu prea are nimeni.

3. Trei stele înseamnă faţadă de 3 stele, cu havuz la parter şi no shampoo în camera de 1.5 m2. Westpoint hotel din Paddington nu recomand. Să nu uit să-i scriu o recenzie.

4. Ketchpul în fast-food-uri e gratis.

...

Londra mi-a arătat puţine căci 2 zile în metrou nu prea reuşeşti să vezi multe, dar m-a învăţat ceva: Tre' să ştii ce vrei.

Deseori suferim nu pentru suntem nefericiţi, ci pentru că nu ştim ce vrem, iar omul fără dorinţe nu poate trăi, fără vise, fără scopuri...şi le inventăm. Le inventăm pentru a ne fi interesant, le inventăm pentru a fi plini, pentru a trăi. Şi apoi le avem şi nu le mai dorim. Suntem nişte cretini uneori. Nu o luaţi personal, deşi vorbesc la plural, mă refer doar şi doară la mine. Uneori e greu să fii sincer cu tine. :)

Şi iar Gatwick. Urîtele de însoţitoare de bord s-au agăţat de paşaportul meu exotic şi m-au onorat cu anxietatea unui avion plin de pasageri ce m-a aşteptat pentru 20 de minute. Zborul a fost frumos..şi Londra s-a făcut mică pînă a dispărut de tot.