Nu, acest post nu va fi despre my ex/es. Așa că te poți opri aici pentru nu a-ți plictisi curiozitatea. Eu niciodată nu am scris despre bărbații din viața mea decît evaziv, utilizînd nume inventate și un cronotop obscur. Și nu voi identifica decît un singur bărbat. Dar să parchez această temă...acum nu își are rostul.
Deseori în discuții, am auzit utilizîndu-se cuvîntul "ex" foarte ușor. Așa simplu, nonșalant, cuvintele astea mă pocnesc peste urechi, pac-pac, ca niște încălțări învechite aruncate în șopron. Și îmi creează senzația că discutăm despre o conservă de pește care s-a împuțit. Deodată, fără să vreau, privesc omul din fața mea și mă întreb oare cîte ex a avut în viața lui/ei de vorbește cu atîta mecanicitate despre un om care i s-a cuibărit în suflet cîndva...sau poate doar în chiloți? Și nu contează cine a fost ex și ce a făcut ex încît a rămas în trecut (poate într-adevăr l-a (dez)amăgit/-o)...dar tu l-ai ales/-o. Într-un anumit spațiu de timp, acel om a însemnat ceva pentru tine...i-ai spus că o/îl iubești...ați împărțit sărutări, fericiri, doruri, planuri...acel om a fost special, poate pentru un timp scurt, dar tu l-ai ales...
Eu nu folosesc acest prefix. Pe mine mă jignește...este la fel cum aș spune una din două:
1. Scuzați, nu mai știu care dintre ei...mi-ar trebui un pivot table în excel să le țin numărul, dar precum ei nu au însemnat nimic pentru mine, nu se merită efortul ...
sau
2. L-am iubit, dar el nu mă merita și eu pentru că eram proastă și nu știam ce merit...l-am crezut băiet bun.
...pentru că atunci cînd alegi să dăruiești inima și timpul unui om ...și el/ea apare în discuțiile cu terții înseamnă că sau ai trăit cu această persoană experiențe demne de împărtășit cu alții...sau/și ați fost împreună mult timp cu el sau ea...
Eu prefer să nu trebuiască să menționez statutul unei foste relații în discuțiile pe care le port, dar atunci cînd e greu să mă eschivez prin generalizări...sau sunt întrebată direct...răspund...someone special...
Imaginea nu îmi aparține.
Foarte corect spus, Irinuș. Deși îmi permit și eu să folosesc acest substitut, e pentru că mă doare să pronunț numele celui ce a fost special cândva. Dar acum mă gândesc că nici asta nu e un motiv destul de bun... Merci că mă provoci să fiu mai bună :*
ReplyDeleteideal ar fi să nu trebuiască să avem nevoie de aceste cuvinte, dar...c'e la vie..
ReplyDelete