De cîteva săptămîni, cum obișnuiesc să fac plimbări pîna la serviciu, întîlnesc des în fața aceluiași magazin..o femeiușcă micuță, cu broboada pe cap, ochii mășcați ca două măsline, cu fusta lungă pînă în gura pămîntului...care vinde reviste. De la prima vedere mi s-a părut că e "de-a noastră"..așa ecleziastic îmbrăcată..cu buzele strîns culese...din care nicidecum nu putea să iasă vorbă englezească...
am trecut pe lîngă ea multe dimineți, doar cercetînd-o pe furiș, încercînd să găsesc cît mai multe dovezi că ne tragem din același pămînt.
Ieri dimineață, ea stătea în același loc, cu același braț de gazete. După cum înclina capul și mișca buzelor, puteam vedea de departe că îngînă același cuvînt..încercînd să îmbie stîncile ce treceau pe lîngă ea să-i cumpere marfa. Mi s-a făcut așa o milă de dînsa...o vedeam ca pe-un copil căruia îi e foame, dar nu poate spune decît un singur cuvînt "mama"...și-l spune tuturor trecătorilor...doar-doar s-a găsi și mama lui...
și totuși cînd am trecut pe lîngă ea am mers mai departe...am mers 15 pași..apoi am întors capul și priveam cum ea schițează același gest obosit și fără speranță întinde cîte-un ziar trecătorilor grăbiți.
M-am întors..mi-ar fi părut rău toată ziua că am trecut pe lîngă un om căruia i-aș fi putut dărui "Bună dimineața" și cumpăra o nenorocită de gazetă...dar cîtă bucurie i-aș face omului...
Să-i zic în română sau engleză?..
- Where are you from?
- Busnia..a strecutat printre dinți cuvîntul.
- Busnia..where is this?
Ea tace, pe semne o întrebasem peste engleza ei...
- Europe? Africa? Asia?
- Busnia...
- Bosnia? întreb eu.
- Yes. You?
- Moldova.
- Coffee.
- Pardon?
- Coffee..Light.
- Excuse-me, zic eu totalmente încurcată.
- One coffee, light.
- Are you telling me to bring you coffee?
- Yes.
Eu am încremenit la porunca ei...căci tonalitatea vocii, expresia feței îmi porunceau să-i aduc cafea.
- Did you forget to say "please"?
- Yes.
- Okay..take this and buy yourself a cup of coffee when you have a break.
Și am mers la serviciu...amărîtă de cafeaua de dimineață.
nu cred sa fi intilnit o situatie mai absurda decit asta! chiar e amara ...
ReplyDeletepe de alta parte, ea era la serviciu si nu avea cum sa-si procure de una singura cafeaua de dimineata :).
ai vazut-o si in urmatoarea zi?
SR
nu, căci a fost ultima mea zi în Londra..
ReplyDelete