Diagnostic: Tumoare pe limbă.

"Great people talk about ideas, average people talk about things, small people talk about people."

Author Unknown

Dacă şi este ceva mai urît într-o femeie decît un călcîi murdar pe toc sau o coajă pătrată de răsărită între dinţi ap' vă spun eu pe dată ce e.

E o bubă neagră şi păroasă cocoţată drept pe moalele limbii, umplută cu o coptură galben-verzuie de venin. E horifică priveliştea asta bucală, şi nu mai are importanţă dacă dama e foarte fin machiată, elegantă pînă în vîrful unghiilor ei franţuzeşti sau şcolită de cîteva ori, odată ce deschide guriţa, împroşcîndu-şi fierea, cade într-o dizgraţie penală şi nici cea mai mărinimoasă gagică de bulevard nu mi-e atît de respingătoare, precum această mironosiţă cu deprinderi orale.

Băşica asta puroioasă provoacă usturimi herpesiene în caviatatea bucală, şi limba neantrenată cu un pic de bun simţ şi omenie începe a se " scărpina" şi se scarpină cu o ţesală de cal pînă-şi scuipă toată otrava din gură peste cele care sunt mai frumoase, peste cele care au bărbaţi mai iubitori, peste cele care au portofele mai grase şi inele mai aurii, peste cele mai nebune de dragoste, sau peste cele mai bune de iubit..peste femeile deştepte ce spun vorbe cu duh şi se încaieră cu bărbaţii în polemici, sau peste cele ce stau tăcute şi se ascund de ochii lumii în unghere de sărăcie, peste cele ce-şi etalează portjartierele sub o croială generoasă de rochie sau peste cele pudice cu metanii la gît...viperele astea expectorează peste tot ce le complexează.

Astea nu mai sunt femei, căci ce fel de femeie îşi sfîşie cu proprii ei dinţi demnitatea, tăvălindu-se în putoare gurii ei, devorînd ca o hienă fericirea sau nefericirea cuiva, asumîndu-şi mult rîvnitul drept de a judeca şi de a da indicaţii, de a scorni calificări băgîndu-şi trompa de muscă în crevasa unei vieţi de familii, în păcatele unui muritor sau ale unei muritoare, în durerea sau înălţarea unei inimi îndrăgostite, în singurătatea unei tinere mame abandonate, în chiloţii unei tîrfe... Nu, astea nu mai sunt femei.

Şi să ştiţi că nu le scutesc de biciuială nici pe cele care stau molcom lîngă aceste ploşniţe şi gîndesc "nobil": " Doamne, ce mai bîrfeşte..ce bine că eu nu sunt aşa şi mă abţin pe cît pot de la bîrfă." Ba nu, eşti exact aşa căci de nu ai fi aşa cuminte şi ai plesni-o usturător peste fălci cu un cuvînt de mustrare sau cu o privire dispreţuitoare nu ai fi complicele ei...dar tăcerea ta absoarbe larvele ei de cuvinte şi-ţi infectează cinstea ta de femeie corectă ce eşti.

Ah, te rog să nu taci, te rog să nu dai privirea în jos sperînd că acuşi îţi va reuşi să divaghezi de la acest subiect neplăcut spre o discuţie neutră căci nu e vorba că data viitoare s-ar putea să vorbească despre tine exact aşa ( însă îţi garantez că aşa va fi), e vorba despre altceva..despre verticalitatea ta, despre moralitatea ta, despre demnitatea ta pe care o perforezi prin supusul act de tăcere. Şi ce pierzi dac-o izbeşti peste băşică ei veninoasă? Nu cred că pierzi un prieten la cataramă şi nu cred că ţii prea mult la ce va crede ea despre tine...iar dacă ţii...atunci mai citeşte o dată de la început pentru că poate nu ai înţeles cît de jalnice sunt bîrfitoarele în prostia şi urîţenia lor.

Să ne-auzim numai de bine.