Cinci minute
Dimineţile de toamnă sunt femei cu mîinile reci ce-şi strecoară degetele subţiri prin crăpături de ferestre mîngîind plapuma ce asemeni unui mugure te înfăşoară într-o căldură leneş de plăcută. Nu e căldura soarelui ce-ţi colorează celulele, nici căldura unei îmbrăţişări ce te topeşte pe dinăuntru, nici căldura buzelor...e o cu totul altfel de căldură. E, pur si simplu, caldă. E caldă plapuma ce-ţi acoperă umerii, e cald cearşaful sub greutatea somnului tău, e caldă pernuţa moale. Visele în acest moment al dimineţii îţi leagănă foarte lent imaginaţia pentru a nu te trezi din dulceaţa somnului matinal. "Tu dormi, dormi dulce, toate vor avea grijă să nu-ţi bruieze liniştea...dormi.", îţi spune visul moale-moale în care nici nu păşeşti de lene...
Zîîîîîîîîr---zîîîîîîîr-----zîîîîîîîîr.
Cel mai nemilos obiect existent - alarma...ca un barbar cotropeşte regatul moale şi cald, fugărind resturi de vise, sfredelind în aburul ermetic de căldură, trăgînd cu un cleşte de gîndul trebuie să te trezeşti...
Şi într-o ultimă sforţare de a reface acea dulceaţă de somn, scoţînd o mînă trîndavă de sub plapumă, îndreptînd-o orbeşte spre ţipătul implacabil...alergînd după visele ce au pornit să se spulbere în răcoarea dimineţii, zici rugăciunea de dimineaţă:
" Mai daţi-mi cinci minute, doar cinci minute, cele mai dulci minute...şi gata".
ia -- toti asa fac. ce bine
ReplyDelete:)
kit de dul ci sunt ultimele 5, 10, 15 minute de somn, shi tot vreai sa tina mult, kit mai mult posibil, dar ele trek ka in adins intr-o klipita.
ReplyDeletemmmmm :) ce pofta de somn mi-ai facut! Dulce e somnul dimineata,ce sa mai zicem, adevarul e ca de vreo 7 ani, nu ma mai joc cu rugamintea asta de a mai sta inca 5 minute. Mi-am robotizat intr-atit simtirea de "Gata, in picoare",incit nici nu indraznesc sa o gust macar prin gind. Si cei care ma cunosc, nu inteleg de unde vointa asta in mine? de unde puterea de a sari din pat si gata??? O fi probabil din sentimentul ca niciodata nu imi ajunge timp, mereu mai ramine ceva ce as fi putut face dar nu reusesc...
ReplyDeletePentru alarma aceasta nenorocita am gasit un ac de cojoc: o programez cu jumatate de ora mai devreme decat e necesar. Astfel cele 5 minute pentru mine se intind cat 30. Si sunt atat de dulci si scumpe...:)
ReplyDelete@ slavic,
ReplyDeletehihi, somnorosule
@ Niutka,
asa e, mai ales ca atunci cind spui ca sunt doar cinci nu le mai cronometrezi..si apoi, de obicei, e prea tirziu..dams, din pacate
@ dorina,
asta e, eu atit de mult m-am obisnuit in ultimul timp sa ma trezesc ca robotelul...ca mie mi-i dor de acea dulceata de somn, mi-i dor sa o vreau..o simt doar rareori.
@ star77,
Buna strategie, dar nu merge la toti..eu o data auzindu-l, peste fiecare 5 minute privesc la ecran.
Mulţumesc la toţi pentru comentarii :)
Am văztu un poem. Cu "P" mare :-).
ReplyDelete"Dimineţile de toamnă sunt femei cu mîinile reci ce-şi strecoară degetele subţiri prin crăpături de ferestre"... ce poate fi mai frumos? O metaforă atât de subtilă! Iar asta e numai începutul...
Dar iată titlul cred că l-aş schimba. Divulgi finalul şi asta nu e bine. Eu aş intitula poemul "Rugăciune de sfârşit de august".
@ Jimmy,
ReplyDelete:), e chiar mai reusita denumirea ta, recunosc, dar cred ca nu voi face schimbari caci deja mi s-a incuibat asa in suflet si toti care trec pe la mine pe blog o cunosc astfel. Dar promit sa tin cont de sugestia ta si sa nu mai divulg secretele de la bun inceput;)
...şi apoi... mai sunt minutele lui Coelho. şi, nu ştiu de ce, dar când citesc "5 minute" îmi trece prin minte romanul său (care nu mi-a prea plăcut, dacă sincer). În fine, e tot dreptul tău să menţii titlul, şi asta îmi place, cine ştie, vreodată, când cineva va întreba pe stradă cât este ora:
ReplyDelete- 12 fără 5 minute, va zice
Şi celui care a întrebat îi va trece deodată poemul tău prin minte.
:-) o zi bună. un poem întradevăr super. tuhma ni-i şiudă că nu l-am scris eu :-D
@ Jimmy,
ReplyDelete:D..mai lasă-mi şi mie-o bucată de cer/ să pot mîzgîli al meu suflet pe el..mi-i somn, Jim. :). Las ' că tu le ai pe ale tale. Recomand la toţi oaspeţii mei:
http://www.opinii.md/articol/2310/septembrie/