Mi-i dor de măruntele nimicuri de cîndva ce-mi aruncau atît de uşor sufletul în cascade de voiebună. Unde sunt acele bucurii mici ale copilăriei care dezlănţuiesc hohote de fericire cînd ochii dau de preferatele desene animate sau de mult iubitele rafturi cu jucării? Ce simplu era să fii fericit pe atunci.
Unde sunt acele pofte de copil ce au puterea de a ferici o zi întreagă prin dulceaţa unui ecler ce stă ţanţos în gălbeneaţa lui de pluş, iar eu cu nasul lipit de vitrina rece şi lipicioasă îl topesc cu ochii, găbjind între degete pînza buzunarului?...
Ah, ce mi-i dor de aceste ieftine bucurii de copil! Nu le vreau tot pe ele, las' să vină altele..mai mature, mai fiţoase, mai năprasnice, mai costisitoare..dar vreau acea bucurie galbenă pe care nu o mai simt de ceva timp, acea bucurie simplă, uşoară, lucioasă ca ambalajul de caramelă, să rupă măcar o oră din plictis, din deznădejde, din cotidian, inundîndu-mă de acea bucurie simplă, dar plină!
E mult mai complicat să-ţi desfeţi maturitatea. N-o mai momeşti cu poveşti persane, cu Griliaj, cu visării înainte de somn...ea vrea povestea sa deloc simplă, deloc uşoară, cu sacrificii şi drame căci ce se dă uşor deja se numeşte " superficial" în nomenclatorul ei, căci tot ce e ieftin, nu e calitativ, căci tot ce e mult, nu mai e valoros...ea nu vrea dulciuri, ea vrea un dulce-amar, un nu-ştiu-ce, un du-te-vino, un dă-o-naibii...ea e scîrbos de pragmatică, ea ştie ce e aia inflaţie.
Unde sunt acele pofte de copil ce au puterea de a ferici o zi întreagă prin dulceaţa unui ecler ce stă ţanţos în gălbeneaţa lui de pluş, iar eu cu nasul lipit de vitrina rece şi lipicioasă îl topesc cu ochii, găbjind între degete pînza buzunarului?...
Ah, ce mi-i dor de aceste ieftine bucurii de copil! Nu le vreau tot pe ele, las' să vină altele..mai mature, mai fiţoase, mai năprasnice, mai costisitoare..dar vreau acea bucurie galbenă pe care nu o mai simt de ceva timp, acea bucurie simplă, uşoară, lucioasă ca ambalajul de caramelă, să rupă măcar o oră din plictis, din deznădejde, din cotidian, inundîndu-mă de acea bucurie simplă, dar plină!
E mult mai complicat să-ţi desfeţi maturitatea. N-o mai momeşti cu poveşti persane, cu Griliaj, cu visării înainte de somn...ea vrea povestea sa deloc simplă, deloc uşoară, cu sacrificii şi drame căci ce se dă uşor deja se numeşte " superficial" în nomenclatorul ei, căci tot ce e ieftin, nu e calitativ, căci tot ce e mult, nu mai e valoros...ea nu vrea dulciuri, ea vrea un dulce-amar, un nu-ştiu-ce, un du-te-vino, un dă-o-naibii...ea e scîrbos de pragmatică, ea ştie ce e aia inflaţie.
Nici nu stiu cum sa comentez. Ce n-as adauga e de prisos. :)
ReplyDeletestii ... si eu aveam aceste ginduri cu citeva zile in urma ...
ReplyDelete@ star77,
ReplyDeletepentru mine deja e foarte mult că aveţi răbdare să citiţi zilnicele mele năluciri..:).
@ SharK,
înseamnă asta că îmbătrînim?
P.S. Bun Venit pe Blog!
vorba ceea "Sufletul cere , inima nu poate" :))))))) glumeam ... dar ...sincer as mai vrea sa fiu cursul 2 de facultate ... cu mintea asta de acum :)))
ReplyDelete@ SharK,
ReplyDeleteAsta se poate de rezolvat: cred că nu este limită de vîrstă pentru o a doua facultate..:D
:))) acum credca nu as mai sta la ore doar sa ma lege de scaun :)))
ReplyDeleteah Irina .. ai un stil atit de delicios de a scrie ... expresiile pe care le alegi cu atita grija au atita personalitate...
ReplyDeleteeu blogul tau zilnic il las pentru a-l citi seara inainte de somn :)
prinde tare bine :)
@ Doina M,
ReplyDeleteE atît de plăcut să aflu asta. :)
Irina, nu e rabdare, e placere. Sincer. :)
ReplyDeleteIrina, eu insa imi incep intotdeauna diminetile cu blogul tau (cred ca trebuie sa pui pe undeva avertizarea de crearea a dependentei :D). Scrii foarte frumos, atit de aproape de inima mea...
ReplyDelete@ star77,
ReplyDelete:)
@ Iulia,
E-he-he..eu încep să simt responsabilitate de peniţa mea :D, dar e atît de frumos să auzi asta de la cititori.. Aşa aprecieri sunt izvor de inspiraţie pentru mine.
Vă mulţumesc tututor pentru cuvintele calde şi sincere. :)
imi place mult articolul... simt ceea ce citesc :(
ReplyDeleteasa o senzatie de parca caut si caut bucuria ce nu apare la orizont...
hai la mare
@ fluturaş,
ReplyDeletecînd voi spune o dată " hai oriunde, banii nu sunt o problema..."?..parca imi pare ca nu voi fi fericita cind voi spune asa, sau poate eu prea mult m-am obisnuit cu vesnica mea stare de visare..:D
hai la Gardaland!
"Ce simplu era să fii fericit pe atunci" - e fraza dominantă pentru mine. bRavo.
ReplyDeleteCe simplu ar fi sa fim fericiti akum - " kind iti beai ceashka de kafea de dimineata, sau ceaiul fierbinte ieshind la balkonul rece :)
ReplyDeleteIra, Ira...iti amintesti cum ne grabeam sa devenim mature?????? chiar daca nu recunosteam. Ni se parea ca in maturitatea viata e simpla, clara, limpede. Nimeni nu-ti baga pe git matematica daca nu iti place, fiindca deja ai un serviciu ales dupa bunul plac, si suferinta e mai putina, fiindca ai deja un barbat iubit....Ei, prostutele de noi...
ReplyDelete@ Niutka,
ReplyDeleteda, asta e pînă la urmă..să găseşti un mijloc foarte simplu de a te relaxa, de a zîmbi lăuntric măcar o jumătate de oră..dar eu nu mai pot sta vidă de gînduri, mai mult de un minut sau cinci, căci îţi aduci aminte că asta tre' să mai faci, bani îţi mai trebuiesc, telefonul parcă nu sună, cizmuliţele parcă nu se mai vor purtate, o durere acută de umăr te înţepeneşte..desigur că nu toate o dată, dar se găseşte unul gaiţă să ţi se caţere în cana cu ceai. :D
Cred că nu ştiu a le pune pe toate după cortină şi a mă lăsa albă şi limpede în aburii de cafea....tre de exersat. :)
@ dorinacojocaru,
dorule, da cine nu vrea să fie mare şi independent cînd e mic? :)...numai că independenţa asta e mult mai dependentă, de fapt..dar cui să-i spui? Ce parcă nouă nu ne spuneau ăştia mai mari că bine este să fii mic..aşa ne place nouă să alungăm anii...