Ăştia răsar ca neghina, m-am gîndit eu... Mi-am făcut vînt cu dosul palmei şi coborînd fereastra de la maşină, scot capul afară şi întreb cît mai firesc:
- Maternitate mai stă pe deal sau aţi dat-o jios deja?
- Mai stă. Dar ţie ea deja nu îţi mai trebuie, spune el privindu-mă surîzător.
Eu am tras patul puştii mai adînc sub coastă, căutînd trăgaciul. Frate-meu cu ochii ţintiţi spre soldat, şi cu mîinile bîjbîind pe sub volan căuta cheile. Şi abia mişcînd buzele, a sfîrîit printre dinţi:
- Deschide torpeda şi dă-mi cheile.
Unul dintre soldaţi coborîse de pe prispa casei vecine, pesemne venea spre noi. Iar altul ne ţinea "smirna" pe loc ca-ntr-o hipnoză.
Eu am tăbărît cu o mînă în torpedou, dar nu am dat de chei. Însă am pipăit ceva cunoscut şi moale printre ţinte, şurubelniţe şi documentele ferfeniţate ale maşinii. Am strîns obiectul în pumn şi cu dragoste l-am ascuns în papuc.
- Ai găsit cheile? a scrîşnit frate-meu. Hai odată.
- Nu sunt cheile acolo.
- Da în papuc ce-ai pus?
- Un căţel de usturoi...
Apusul se împrăştiase prin aer ca un fumuşor de toamnă tîrzie cu gust de ploaie şi mere coapte. Mîinile mele sufocau ţeava puştii plină de sudori. Mă gîndeam dacă am închis uşa la casă cu cheia...apoi mă gîndeam că ar trebui să mă gîndesc la altceva în acest moment. Şi nu ştiam la ce să mă gîndesc, erau prea multe lucruri la care trebuia să mă gîndesc într-un timp atît de scurt...Simţeam că mă dor tîmplele...şi un rece metalic le atinse
În mine se zbăteau două vieţi, iar pe faţa mea luneca o moarte...de la moalele tîmplei pînă în adîncitura obrazului...
O duduitură puternică se descărcă în aer...
___________________________________________
[m-am trezit în acest moment]
pregnant? did I miss something?
ReplyDeleteIt sounds like you did.
ReplyDelete