Rochie de mireasa

Eu niciodată nu mi-am dorit cu dinadinsul rochie de mireasa. Ştiam că va fi rochie, şi nu o pereche de blugi, dar o vroiam simplă de tot...simplă precum liniştea unei mănăstiri. Îmi aduc aminte cînd m-am gîndit pentru prima dată la această simplitate...eram la mănăstirea Căpriana, şi deşi nu cred că voi fi cununată acolo, aşa cum mi-o doream pe vremuri...dar cel puţin, acea simplitate pe care mi-am propus-o, o vreau transpusă peste ani...

Mi-am imaginat-o lungă, cu mîneci scurte, cu talie înaltă, de o mătase fină ca firul de păianjen...dar nu prea lungă, aşa..comod de lungă...să o pot purta şi după nuntă cînd mi se va face dor de emoţiile trăite, sau voi fi năpădită de vreo amintire sau vreo nostalgie....sau voi dori să sărbătoresc o altă nuntă (mă refer desigur la "hîrtie, argint, aur, diamant"..şi cîte mai sunt acolo).

Dar simplitate nu e simplă...

sunt şi eu curioasă cu ce rochie mă voi alege...cînd îi va sosi ceasul.