O ascult şi nu pot să nu rîd, mai ales primele secunde, unde pianul se reliefează ca un soare roşu ars de apus cînd cîntă trioletele...parcă mă gîdilă îngerii...doar în rai se poate naşte frumuseţea asta de muzică...
eu am o listă secretă cu cîteva lucruri pe care vreau să le fac în viaţa asta...şi să-i ascult muzica în aer liber, undeva într-un uger de vară, în răcoarea unei seri calde...e unul din visurile mele.
Dumnezeule, dă-i sănătate...pînă şi după iulie...
Mai cîntă, Domnule.
No comments:
Post a Comment