consider că se citesc pe rînd cărţile...pentru că nu e doar mesajul care e absorbit din experienţa unei lecturi, ci un amalgam de trăiri precum anotimpul în care se citeşte, parfumul pe care îl porţi, dragostea prin care treci, muzica pe care o asculţi...toate se împleticesc...şi îţi aduci aminte de o carte precum îţi aduci aminte de un om. Iar a citi o a doua carte în acelaşi moment e ca şi cum ai iubi un al doilea om în acelaşi moment. Desigur, e percepţia mea subiectivă, personală şi undeva exagerată...dar aşa e trăirea mea.
Dar cartea care m-a încleştat de o lună plină "Thinking fast and slow" mă oboseşte, iar uneori, cu ruşine recunosc, şi plictiseşte. E un best-seller, autorul e laureat al premiului Nobel. E o carte foarte inteligentă şi tehnică, şi uneori mă prinde de frunte şi o răsfoiesc repejor în teme precum Halo effect, şi mă împotmoleşte în regresii citite din mers în metrou.
Şi uneori scîncesc şi o arunc jos şi strig la dînsa, şi iar o ridic de jos şi sunt nefericită că aşa sunt eu...pînă nu citesc cartea nu mă las...şi de cîte ori am ameninţat-o că gata: nu se mai lipeşte deget al meu de foaie a ei..şi tot o ridic anevoie, de parcă aş ridica o căldare de apă...şi mai dau la teascul gîndului meu o foaie...
şi uneori mă gîndesc e bine ce fac? Cînd se cuvine să renunţi, cînd e corect să te opreşti din drum fără a simţi povara regretului...că aş fi putut face mai multe, aş fi putut trece peste acel capitol greu şi poate-poate aş fi dat de o pagină senină, clară, dragă...
am făcut o paralelă dintre cărţi şi oameni desigur. Uneori mă întreb dacă nu tot aşa sunt şi cu oamenii pe care îi iubesc...îi ţin strîns şi din răsputeri în braţele mele în speranţa ca poate-poate o deveni mai uşor...pînă cînd nu las niciun milimetru de incertitudine...pînă cînd e clar dacă s-a meritat sau nu cartea...şi oare e bine aşa? E bine să iroseşti atîta timp şi viaţă doar pentru a te convinge că nu s-a meritat să iroseşti? Ce încurcătură...
şi gîndul a pornit de la faptul că voi începe Domnişoara Cristina în seara asta...mi-e dor de limba mea.
Am si eu cartea aceasta, si am citit doar o patrime. Imi pare ca ideile se repeta, si deci e destul de plictisitor. Nu m terminato. rasfoito si am citit citeva idei interesante. M-am gindit ca mai bine citesc ceva ce imi aduce placere. Nu stiu daca e corect. Da pina la urma care scopul depinde de valorile individuale: sa fii corect, sau sa primesti placere
ReplyDeleteeu am un blestem pe care mi l-am pus eu însămi: să car după mine din ţară în ţară toate cărţile necitite. Şi precum schimb ţara cam des, e o avere să expediez 50+kg de fiecare data. Irezonabil, dar e un pricipiu ce-mi creşte din om, nu din creieri. Aşa că...o mai strîng în braţe pînă frîng cele 200 de pagini ce mi-au mai rămas.
ReplyDeleteos*
ReplyDelete