Domnişoara Christina de M. Eliade

să mi le însemn, să nu le uit..

"lumina crudă a dimineţii"
"somn balsamic"
"voracitate" - poftă de mîncare foarte mare

sunt la primele 50 de pagini, dar romanul deja mă acaparează cu prezenţa invizibilă, dar simţită a acestei fantome...totul se petrece într-un conac unde se adună musafiri: Egor - un pictor, dl Nazarie - arheolog. Dna Moscu, gazda, îmi dă impresia că suferă de o boală prin absenţa ei spirituală în timpul discuţiilor, fata cea mică - Simina, acum o văd o fetiţă şireată şi prea deşteaptă pentru cei 9 ani ai ei..., iar Sanda, fata cea mai mare...nu s-a reliefat încă. Deseori, oaspeţii se simt stingheriţi în timpul discuţiilor, simt că cineva îi ascultă..şi deşi asta îi dezechilibrează, nu discută despre asta (încă)...

simt că va fi o lectură cu gust, e Eliade pînă la urmă.

Noapte bună.