poezia fără nume

de-ar fi să mă destram în mii de amintiri
cu grijă vîntul m-ar aduce toată pîn' la tine
cînd norii l-ar opri în vămi cerești 
în chip de ploaie aș coborî spre tine

aș coborî din nor în nor ușoară
tăcută și cuminte fereastra ți-aș găsi
și m-aș prelinge lin precum un strop de ceară
pe sticla rece aș încetini

iar dimineața aș coborî spre țărnă
să nu-mi vezi chipul aurit de soare
aș săruta pămîntul fericită
și-aș încolți la pragul tău în floare