deși suntem de plastilina în mîinile vieții, luînd forma zilelor noastre, crescînd piei de porc la fiecare palmă a ei, este un fir metalic însăilat în fiecare din noi care rămîne neschimbat. Acel fir nu are vreo polarizare între bine și rău...e precum o culoare. Nu sunt culori urîte. Orice culoare poate fi frumoasă și adecvată în combinație cu alte culori, și orice culoare poate provoca dezgust amplasată nepotrivit. Și aici ar trebui să vorbesc despre compatibilitatea dintre oameni. Dar nu despre asta vreau sa truluiesc azi.
De ceva timp încerc să înțeleg din ce sunt însăilată eu, să găsesc acel fir metalic propriu ființei mele. Ce este în mine care nu s-a schimbat de cînd mă țin minte? E greu să identifici un răspuns imediat...eu am răspuns peste ani. Am încercat să mă observ mai ales cînd dădea un vînt peste mine, care chip al meu nu a îmbătrînit...
nu trebuie să fie ceva abstract sau filosofic care nu se supune unei definiții exacte. Eu caut lucruri lumești, mici...precum obișnuința de înnoda șireturile într-un anumit fel, sau a privi în viceu de cîteva ori înainte de a ieși, sau preferința pentru o anumită culoare, sau obiceiul de a asculta muzică indiană, sau ondularea vocii la pronunțarea anumitui cuvînt sau șuieratul unei litere, sau notarea de la 1 la 10 a fieăcărei cărți citite, sau obiceiul încăpăținat de a termina orice carte începută indiferent de cît de plicticoasă nu ar fi...sau greutatea pusă în anumite cuvinte precum ”jur” sau ”promit”...
nu sunt lucruri care ne fac neapărat mîndri, dar sunt lucruri care precum un miros sau o cicatrice ne identifică...și uneori e pur și simplu, curios să mă observ...căci dincolo de aceste banalități, aceste lucruri nu se supun nici unui strat de aramă, nici unui vuiet al vieții. Ele stau nevăzute...zugrăvite de toată lustruială personalității noastre prin școli și lumi, și vieți...și atunci cînd zugrăveala nu ține...revenim la noi pentru a ne întreba de unde am pornit.
las aici un capăt din firul meu metalic care m-a susținut și m-a ridicat din orice viață...
No comments:
Post a Comment