"E plină noapte, trecut de miezul ei. O mașină se mișcă în albia unei autostrade rătăcite...în jur e pustiit de oameni, urbanitate sau natură...un fel de stepă stearpă care la această oră doarme și nu se zărește de sub geana nopții.
Sunt amîndoi obosiți. Ea la răstimpuri își apasă obrazul în sticla geamului pentru a zări dincolo de el, pentru a vedea cît mai este...
El conduce, e concentrat și obosit. Ochii îi sunt de o lumină stinsă..i-a crescut barba de atîta drum...Încearcă să rămînă treaz cu acea privire serioasă împlîntată în șosea...și la răstimpuri întoarce capul pentru a o privi, pentru a vedea de a adormit. Și uneori îi acoperă palma ei ce se odihnește pe genunchi, cu palma lui caldă.
În depărtare se zăresc luminile roșii ale unui MOTEL (anume motel, hotelul nu s-ar potrivi bine cu jeanșii lor, cu fericirea lor necomplicată, plină, rotundă)."
No comments:
Post a Comment