Şi totuşi este bine că îmbătrînim...
Acolo unde este moarte, trebuie să fie şi bătrîneţe, trebuie să fie durere, trebuie să fie zbîrceală, trebuie să fie uitare...pentru a te putea descleşta de viaţă. Mi-e chinuitor gîndul la moarte, mă sfîşie uneori de neputinţă cînd CONŞTIENTIZEZ şi ADMIT (ca Buddha) că odată voi muri, voi crăpa, imi voi da duhul...şi atunci mă gîndesc că poate îmi va fi mai uşor să-l concep (pe acest gînd răutăcios) atunci cînd voi îmbrăca acele straie de plumb, pline de junghiuri şi de colici sau poate atunci voi avea mai multă minte, sau mai mult curaj, sau mai multă curiozitate, sau destulă nebunie, sau scleroză, sau mulţi morţi...sau poate nici nu voi ajunge pînă atunci.
Nu mi s-a întîmplat nimic rău, sunt foarte senină...şi obosită.
Chiar zilele astea mi-au trecut prin mintea obosita aceleasi ganduri... Eu nu am insa curajul sa scriu despre ele.
ReplyDeleteDimineata in 4 picioare la amiaza in 2 si seara in 3... Totusi - La vie est belle !!!
ReplyDelete@star77,
ReplyDeleteeu însă mă gîndesc la ele frecvent, înainte aceste gînduri îmi făceaau rău..pîna la insomnie, acum însă..m-am obişnuit cu dînsele..îmbătrînesc. :)
@ Anonymous,
e frumoasă viaţă, e una!
imi place maxima la nebunie :)
ReplyDeletedar asta e... nimik nu e vesnic...
@ fluturash999,
ReplyDeletel-am luat din grădina ta :)
N-as vrea sa ma tem de batrinete sau moarte. Unele persoane in virsta au un impact puternic asupra mea. Poate voi putea si eu sa imbatranesc frumos si sa las amintiri placute oamenilor :).
ReplyDeleteeu cred că imaginea a speriat pe mulţi..da, alinuş, îmi doresc şi eu să fiu o bunică înţeleaptă, ...nu găsesc cuvîntul..aşa o bunică care inspiră...
ReplyDeleteEu cred ca e vorba de mai multa minte totusi :-). Irina, eu cred ca tu o sa fii o bunicuta foarta inteleapta si plina de inspiratie pentru nepoti.
ReplyDelete@ Iulia,
ReplyDelete>:D<
Mulţumesc, Iulia. Dea Domnul aşa să fie. :)
nu cred ca moartea este chiar asa o tragedie pe care sa o poata trai doar batranii,adica cei cu colici...mai degraba noi cei tineri suntem niste lasi care nu vrem sa ne gandim la asta,fiindca ne apasa si ne impune sa luam o atitudine care nu ne convine..mai bine e sa ne gandim ca o sa meditam despre ea la batranete,dar oare vom ajunge sa fim batrani...?mai bine sa fii batran mai inainte de vreme,decat sa pierzi totul ptrca e mai usor sa amani....
ReplyDelete@ Anonymous,
ReplyDelete"sa luam o atitudine care nu ne convine" - vrei să fii un pic mai specific/ă aici?
de fapt, gîndul la moarte e foarte sănătos, un bun profesor şi time manager. Te face să te gîndeşti la priorităţi, la ce de fapt contează cu adevărat în viaţa ta, la ce ai dori cel mai mult să faci în acest răstimp...gîndul la moarte chiar te face să iei atitudine..şi eu port des în mine acest gînd, mai ales cînd sunt indecisă...şi el pe dată ia toate deciziile pentru mine, (încercaţi, chiar ajută). Şi aici îţi dau dreptate, te face să iei atitudine: faţă de viaţă, faţă de Dumnezeu/i, faţă de cei apropiaţi (eu am început spune mult mai des părinţilor mei că îi iubesc după terapia asta cu gîndul...pentru că niciodată nu ştii dacă mîine o vei putea face).
Dar aici în postare...vorbeam despre momentul "dispariţiei"...şi fir-ar să fie, dar sunt o laşă, aşa cum spui tu! Eu ştiu un singur om care nu se teme de moarte..şi ştiu de ce o face, ştiu de unde are puterea...Spune-mi, anonime, ţie ţi-e frică? Şi dacă - nu, atunci cum ai depăşit-o?
Mersi pentru comentariu...vezi că m-a stimulat. (Oh, eu scriu mult prea mult dimineaţa, ştiu).
prin "luarea unei atitudini" ma refeream la faptul ca va trebui sa renuntam la anumite "bucurii" ale tineretii,sa ne schimbam,caci gindul la moarte te impune sa fii altfel,sa doresti sa descoperi de ce trebuie sa fie ea,cum va fi atunci si mai ales ce va urma...din textul tau am inteles ca acest gand te tortureaza si ca vrei sa il lasi ptr mai tarziu,ptr batrinete...ideea este ca acest fapt este sigur si trebuie admis(ca Budha),dar e si cel mai incert ca data,nu?chiar tu ai admis asta,si atunci ce te faci daca inca nu ai apucat sa te gandesti la el,sa iti revizuiesti viata in raport de acest fapt?de fapt,din raspunsul tau la comentariul meu inteleg ca tu chiar te gandesti si iti rezolvi cele mai importante probleme ale tale in acest mod,asa ca degeaba zici ca vrei sa il lasi ptr mai tarziu,se vede ca deja ai mintea,curajul si seriozitatea sau pate nebunia(cea buna) unei batrinici:)...comentariul meu era impotriva ideii pe care majoritatea tinerilor o adopta de a lasa cele sufletesti si cu adevarat importante ptr la batrinete...ex:toate bisericile sunt pline de oameni in virsta...
ReplyDeleteeu cunosc mai multe persoane care nu se tem de moarte...si sunt si tineri,iar ei ar trebui sa fie adevaratele modele de urmat...parerea mea subiectiva...:)
@ Anonymous,
ReplyDeleteO mică specificare: postul e despre faptul ca e bine că îmbătrînim. Dar gîndul la moarte deşi e greu, nu e rău în sine dacă ştii cum să-l administrezi şi aici sunt de acord cu tine, ceea ce am afirmat şi în cometariul precedent.
Mulţumesc că ai dezvoltat subiectul despre atitudine. Simţeam de undeva de nu ştiu unde, poate din actualitatea problemei că vei vorbi despre Biserică.
P.S. Nu mi-ai răspund la întrebare.
prima dată când am auzit ca s-a descoperit elementul din celula ce raspunde de înbătrânire, și că-i posibil să se găsească un elixir pt viață veșnică, mi s-a pus un nod în gât. Oare ce poate fi mai frumos decât să trăieșt o viață plină, fericită, împlinită, cu etapele sale, cu ciclurile sale, și să pașești mai departe, să lași altora locul tău, să trăiască aceleași emoții.
ReplyDelete@ cosânzeana,
ReplyDeletecred că am privit emisiunea repectivă la NG, moderator un profesor de fizică. M-a speriat perspectiva, sau nu atît m-a speriat cît m-a lăsat indecisă...chiar nu ştiu ce aş face de mi-ar propune să fiu întotdeauna tînără.
ehe, eu as refuza sa fiu tinara mereu (poate pentru ca inca nu simt ca imbatrinesc) dar imi place atit de mult fiecare virsta in parte...
ReplyDelete@ Iulia Sîrghi,
ReplyDeleteeu nu văd bătrîneţea frumoasă, o văd necesară...iar dacă oamenii ar trăi veşnic, păi, eu cred că aş lăsa modestia la o parte şi m-aş opri cu fizicul pe la vreo 20-30..ptiuuuu, ce visării.