Ea veşnic aştepta scrisori la post-restant. Era frumoasă atunci cînd mergea spre oficiul poştal, avea un soi de nerăbdare ce-i zăngănea încheieturile, devenea înduioşător de stîngace în paşii ei care pretindeau a fi indiferenţi. Şi tot îndrepta faldurile rochiei gri care trădau exaltarea coapselor, dezgolindu-le. Ochii ei cîntau. Ce frumoasă poate fi femeia în braţele speranţei.- Crezi că sunt naivă?
- Cred că eşti puternică. Trebuie să fii foarte puternică ca să-ţi permiţi fericirea de a fi atît de naivă zilnic...
Acum îmi dau seama că atunci cînd eram împreună vorbeam despre mine mai tot timpul. În special, o căutam inconştient cînd mă sfîrteca deprimarea, şi aveam nevoie de o tăcere însufleţită să dea dreptate chinului meu, să mă privească trist. Era o transfuzie de stare de spirit.
- Îmi place rochia..
- Pentru că e gri?
- Da..
- Filtrez culorile.
- Ce?
Nu-mi era dor niciodată de ea. Aveam casa plină de ea. Miros de cafea. Cearşafuri adormite în colţuri de pat. Pijamaua în care luam cina. Scrisori pe care nu le-am trimis niciodată. Poze parfumate. Vesela murdară. Şi muzica blues.
- Ţi-i dor de mine?, întreba ea rîzînd prin telefon cînd dispărea pentru săptămîni.
- Nu. Dar vino acasă. Ţi-am cumpărat o rochie nouă.
va urma...
Irina, foarte frumos...
ReplyDelete@ Iulia,
ReplyDeletemi-a fost foarte greu să-l scriu..să determin care frînturi de dialog să le inserez, care anume laturi ar trebui evidenţiate încît să nu vă dezamăgesc..să nu o dezamăgesc nici pe ea, să n-o denaturez.
Deci persoana nu e doar una imaginara? Intuiesc eu ca finalul o sa ne dea pe spate pe toti... :)
ReplyDeletestar77,
ReplyDeleteaş vrea eu (să vă dau pe spate pe toţi):)
Pe toţi nu mai pot să o fac că este lume care a deconspirat-o deja. Dar ei au cunoscut-o mai îndeaproape...
da nu mă refer la Greceanîi :))))
ReplyDeleteImi place evolutia povestirii."Ce frumoasă poate fi femeia în braţele speranţei." atit de adevarat si foarte frumos spus! Mereu ramin profund impresionata de modul tau de expunere!
ReplyDelete@ Sunshine,
ReplyDeletemie îmi cresc urechiuşilee :)). Mulţumesc, Sunshine.
Ehe, Irina, eu cred ca tu nu te referi la o persoana, e vorba de cu totul altceva in postarile astea..., am dreptate?
ReplyDelete@ Iulia Sîrghi,
ReplyDeletenoi cu tine tre' să stăm de vorbă între patru ochi (pe messenger). Văd că atentezi la identitatea personajelor mele.
:)))
Stil de scriitură feministă - însă să nu crezi că e ceva rău în asta. Nu. A scrie feminist înseamnă a scrie delicat, aranjat, curat. În fine, mi-a plăcut pentru că involuntar îţi imaginezi că tot ceea ce se întâmplă în poveste se petrece undeva într-o odaie vecină... iaaa mă duc io să văd ce e pe la bucătărie... :-)
ReplyDeletejimmy,
ReplyDeletem-ai fi ofensat dacă ai fi spus că scriu ca un bărbat. :))..ar fi fost un atac la toata feminitatea, gingăşia şi sensibilitatea mea..:D
şi este foarte adevărat că scrim diferit dacă sunt pînă şi soft-uri care detectează dacă autorul e femeie sau bărbat. Noi suntem mai pline de adjective, adverbe..descrieri şi stări de spirit cîte vrei. Voi însă apelaţi mai des la verbe, căci ele reprezintă acţiune..:)
ah, jimmy..las' că vedem noi degrabă cum scrie un bărbat..să-mi scot panglicile de la gît numai.
Irina, hmm... de unde asa o parere atit de... 'diferita' fata de capacitatile descriptive ale barbatilor? Oare starile de spirit contrastante, imaginatia bogata, trairile profunde, cugetarile transcendente, adjectivele relevante si expresiile metaforice... - atit de instrainate sexului puternic?
ReplyDeleteOare noi si voi - atit de diferiti? Oare atit de liniari, previzibili si unilaterali pentru niste soft-uri rudimentare fara de suflet?
PS: Prea multe verbe?
@ alex,
ReplyDeletecred că acel soft ar da-o în bara dacă ţi-ar scana comentariul :)). Spun şi eu ca jimmy, să nu crezi că dacă spun: e scris viril, spun ceva rău. E pur si simplu, mai...puţin diluată scrierea, dacă mă-nţelegi ce spun. Mai multe fapte în cuvintele voastre, dar nu v-am depreciat imaginaţia şi nici spontanietatea.
Mersi pentru vizită, alex.
:) Intr-adevar scriem diferit... nu, nu pentru ca nu putem simti si noi profund, sau ca nu avem inspiratia de a descrie original ceea ce simtim/gindim, sau chiar sa ne aflam in stari pe care voi le traiti mai des ca noi... Suntem de natura diferita, ceea ce nu poate sa nu lese, oricit de putin, amprenta asupra modului de a gindi si scrie, si asta-i foarte bine!
ReplyDeleteImi place cum scrii... inspirat, cu cuvinte minutios alese, un stil apropiat de cel preferat de mine, dar pentru care e nevoie de muuuulta inspiratie, care deseori imi lipseste, dealtfel si timp. Voi mai intra pe aici, daca nu esti contra. Succes ;)
@ Alex,
ReplyDeleteMulţumesc, alex. Foarte plăcut. Te mai aştept.