Ea nu avea prietene. Purta doar rochii gri, şi uneori verzi. Şi avea ochii de blues. Domnişoarele o ocoleau intenţionat, ea nu avea superficialitatea necesară pentru a întreţine conversaţii volatile care le-ar fi mulţumit, nu pentru că nu ştia nimic despre orgasme, machiaj sau tehnici de mreajă, pur si simplu..ea tăcea. Nu rîdea. Niciodată. În mod normal.
Fetele spuneau că uneori...foarte uneori ea rîde isteric, psihopatic. Dar de obicei, fetele bîrfesc, iar ea de obicei, era tăcută şi plictisitoare. Tăcerea plictiseşte?
Şi totuşi nu puteai să nu o observi, era atît de nedefinită la prima vedere...şi la a doua, şi la a zecea. De departe era întotdeuna la fel..veşnic îngîndurată, ochii de blues. Rochia gri.
Începuse să-mi placă să o observ. Să o descopăr, de la distanţă...nu voiam să o includ în raza mea de social. Mi-era frică să mă complic cu ea. Dar plictisul ei era atît de vîscos şi trăda o înţelepciune. Da! Era înţeleaptă, într-adevăr. Dar de o înţelepciune cu botniţă - o înţelepciune canină, dură, de viaţă, incompatibilă cu dragostea, incompatibilă cu tinereţea...
Chipul ei era mat, iar ochii adînc înfundaţi în găvane emanau o privire blîndă..de felinar. Mîinile lungi, neproporţionale. Părul întotdeauna fixat sobru sus, excludea orice flirt. Nu avea nasturi deloc, pe haine. Oamenii cu nasturi îmi par complicaţi, dar cel puţin ai de unde îi " descheia". Ea însă era ferecată în integritatea ei.
Am cunoscut-o.
va urma...
Chi e' questa donna misteriosa? Non vedo l'ora di leggere la seconda parte!
ReplyDelete@ tamarica,
ReplyDeletepazienza, signorina :)
Irinus, cind continuarea? Hai ca eu n-o sa pot dormi bine pina nu aflu finalul povestii...
ReplyDelete@ Iulia Sîrghi,
ReplyDeleteIulia, te rog să dormi bine..că eu nu ştiu cînd îmi vine inpiraţia..s-a dus după o desagă de timp :))
ultima parte extraordinar :) faza cu nasturii... astept continuare...
ReplyDeletemă bucur că v-am agăţat pe toţi. Vă deschid un mic secret ca între prieteni..e vestită.
ReplyDeleteAşa frumos. Nu stiu de ce, dar mie imi place de ea :D. Gasesc ceva familiar in caracterizare :).
ReplyDeletevestită? eu cred că aşa era Zinaida Greceanîi în facultate:) înţeleaptă şi gri. (sigur că înţeleaptă, e născută în Siberia şi asta nu poate fi trecut cu vederea pur şi simplu). Şi lipsa de socializare a făcut să fie foarte recunoscătoare pentru atenţia pe care i-a acordat-o PCRM. Numai aşa au reuşit ei să o politizeze completamente, pe ea, care era rece ca un luceafăr. Or, oricât de gri şi fără nasturi (şi mie îmi pare adorabilă teoria ta cu nasturii), până şi ea avea nevoie de comunicare şi recunoaştere!
ReplyDeleteAm văzut-o zilele trecute, privea prin geamul maşinii sale, abătută şi înţeleaptă. Nu contează cum era îmbrăcată, tot gri rămânea. Acum PCRM are alte priorităţi, Greceanîi a rămas în umbră. Sigur că vinovată este AIE, are toate motivele să-i dispreţuiască, din motive foarte personale, nu din devotament partiinic.
Damn, Irina, nu ştiu despre cine e post-ul, dar m-ai ajutat să o înţeleg(em) pe Z. Greceanîi!thanks!
Cu sufletul la gura ti-am citit partea I. Waiting for the rest of the story. :)
ReplyDeleteAbsolubil, hahaha! Faza cu Greceanii m-a amuzat nitel. Cred ca voi avea astazi o zi buna... :)
P.S. Recunosc ca am stat imediat sa verific imaginar daca am haine cu nasturi. M-am prins. Teoria ta se mananca ca painea ce calda... :)
ReplyDelete@ Alina Timotin,
ReplyDeleteMersi, Alinuşu. familiar în raport cu tine, cu mine sau altceva/altcineva? :*
@ absolubil,
hahaaaa, am rîs aşa cu poftă ca mi-am trezit vecinele de cameră. Ar trebuie să îi trimit şi lui Greneanîi vreun link - cu continuarea :)))))))))
Mersi că ai intrat! :)
@ star77,
îmi pare tot mai grea sarcină..:), dar cu prima seara post-examem liberă mai scriu despre dînsa.
:)
foarte frumos acest portret... cumva, pe undeva, chiar ma regasesc in descrierea personajului tau invaluit intr-o aura de mister... astept cu drag continuarea....
ReplyDeleteNumai bine!
@ Ninsori oglindite,
ReplyDeleteîncîntată de vizită :)
Placut surprinsa si intrigata, stau si eu cu sufletul la gura pina la urmatoarea postare. Partial ma regasesc printre "lipsa de nasturi" :)
ReplyDeleteFoarte frumos scrii Irina.
@ Sunshine,
ReplyDeletece mulţi cititori se regăsesc..:). Va fi foarte interesant la sfîrşit..să văd dacă şi atunci vă regăsiţi.
Mulţumesc :*
Eu tot ma regasesc, singura diferenta e ca eu de obicei nu port rochii gri si verzi... Abia astept continuarea articolului...
ReplyDeleteBafta la examen/e atunci! Voi fi pe fir. :)
ReplyDelete@ Iulia Sîrghi,
ReplyDeleteuinversală dră...sau comprehensivă, poate. Mă voi grăbi. :)
@ star77,
Mulţumesc :)
continuarea va fi tragica? :)
ReplyDelete@ Lucian,
ReplyDeletetop secret. :)
este superb, asteptam continuarea!
ReplyDelete@ Anne,
ReplyDeleteMulţumesc, Anne. Apare curînd. E o adevărată orfandă postarea ce va urma, orfandă din nota mea de la examen :))))
ofrandă*..mi se împletesc minţile deja
ReplyDeletece sunt de afanalbetă :)) şi nebună pe de-asupra să vb singură cu mine în spaţiul rezervat pentru comentarii
ReplyDeleteMi-a amintit de Andy Wharol. El tot vb despre o oarecare dnă B, cu care vb permanent la telefon şi care nu se spăla niciodată. Ţine în suspans povestirea. Nu e banală. E plină de detalii. Şi ceea ce am mai remarcat, în general oamenilor le place să scrie/citească despre oameni... mai ales când este scris în asemenea manieră.
ReplyDelete@jimmy,
ReplyDeleteşi cine a fost dna B pînă la urmă?
"Era înţeleaptă, într-adevăr. Dar de o înţelepciune cu botniţă - o înţelepciune canină, dură, de viaţă, incompatibilă cu dragostea, incompatibilă cu tinereţea..."....cita intelepciunea ai tu...sa le impletesti pe toate atit de firesc...si potrivita ..Esti bravo...si asa un dor mis e face de tine...
ReplyDelete:|, candva l-am dezamagit un pic pe d-nul C. Cheianu, pt ca aflasem deznodamyntul piesei "Made in Moldova" de la o colega, aproape involuntar, iar la teatru , chiar daca ymi placuse mult, asupra mea n-a avut efectul scontat.
ReplyDeleteUite mi s-a yntymplat a doua oara. In graba mea de a rasfoi pe blog, am citit "Domnisoara S." de-a-ndoaselea, incepind cu partea III. Oricum reusesti sa ma captivezi tot timpul. :) Plecaciuni!
:|, candva l-am dezamagit un pic pe d-nul C. Cheianu, pt ca aflasem deznodamyntul piesei "Made in Moldova" de la o colega, aproape involuntar, iar la teatru , chiar daca ymi placuse mult, asupra mea n-a avut efectul scontat.
ReplyDeleteUite mi s-a yntymplat a doua oara. In graba mea de a rasfoi pe blog, am citit "Domnisoara S." de-a-ndoaselea, incepind cu partea III. Oricum reusesti sa ma captivezi tot timpul. :) Plecaciuni!
binevoieste de sterge unul dintre comentarii. :)
ReplyDeletenu percep taxe :)
ReplyDelete