Plaja de rozmarin

Se-ngeninează de zi
prin tăria zării se crapă lumina
și ultimele umbre ale nopții se ascund în faldurile cămășii de nisip

aici e plaja de rozmarin

aici marea poartă o salbă de pescăruși azurii
icnetul cărora destăinuie glasul tuturor mărilor mele

aici e plaja de rozmarin

aici gîndurile se fac ghemuri...ghemuri de nisip
și se risipesc pierdute..în moalele malului ce duce doar spre mare, 
și niciun drum nu duce la tine...

aici e plaja de roz...marin.

Nunți de peste hotare

Am fost invitată la trei nunți în ultima lună. Și precum nu am fost niciodată la o nuntă peste hotare am început a avea preocupări noi: estetice și pecuniare. După ce am rezolvat aspectul garderobei (una dintre nunți e la un cuplu musulman și "cununia" va avea loc în moschee), am realizat că nu știu dacă trebuie să merg cu un dar sau cu un ban..și am început a întreba pe la colegi care e eticheta nupțială în Londra. Primul sfat a fost să întreb de cuplu care sunt preferințele lor...

Care va să zică bani.

Cîți?

Cît se cuvine la noi prin Moldova a se pune la o nuntă? Cînd au fost părinții mei ultima dată la o nuntă cîțiva ani în urmă...am înțeles că e rușinos să mergi cu mai puțin de vreo 300 de euro...

Așa... dacă la sărăcia noastră 300 e mediocru...păi, aici..în poalele reginei, cît s-ar cuveni? 

Am apelat la un coleg experimentat care mi-a trimis acest răspuns: 

"[...] My closest friend got married and I gave him/her 250. Normal friends - 20, more normal friends - 50 :)"

Am fost surprinsă...plăcut. Mai sunt și nunți non-profit pe lumea asta unde mirii nu numără bancnotele a doua zi, unde nu se caută cea mai luxoasă limuzină..și cel mai frumos tort...unde rochiile de mireasă se cumpără în mai puțin de oră...

iar de nu era așa o nuntă...o inventam eu :)

p.s. vă las un cîntec de leagăn..de somn ușor

Valiza și papucii

Îmi place să fac valiza...mai ales cînd merg în vacanță, dar mai ales în vacanță de vară. Îmi place să-mi împăturesc faldurile la rochii, prețios gîndind pe care din ele să le bucur cu un pic de soare, care din ele vor sta cel mai bine unui ten bronzat, unor ochi cărprui, unui păr lung...și reușesc să mă văd extrem de atrăgătoare în aceste momente de meditație. Apoi, imaginar mă scutur de tot puful ăsta de gînduri, și trec la partea cea mai intersantă....ce carte își va dezlega paginile soarelui, ce cotor de carte se va lăsa gîdilat de nisipul cald, de umbra rece, de roua proaspătă....și îmi trebuiesc zile întregi să aleg fericita de carte...

și de data această în vacanță merge....Tatata-ta-ta:

"Întoarcerea din rai" de Mircea Eliade

Mulțumesc, Jenelu, mulțumesc pentru carte, cărți, pentru că ai fost alături...

Vă voi aduce soare!

Irina

Anna Karenina

Nu am scris demult...nici azi parcă nu aș spune nimic. Mi-e greu să aleg ceva dintre toate mîzgîliturile de gînduri care mi se dezlipesc de frunte..și totuși voi contura ceva..ultima mea carte citită.

Repetentă, tare repetentă am mai terminat ultimul roman. La început am zis că e prea mare (889 pagini), apoi am zis că e prea grea pentru a purta aproape 2 kile in geantă tot timpul, apoi am zis că rusa nu a fost niciodată mai lentă în gura mea decît acum, apoi am mai găsit vreo cîteva motive pentru a amîna lectura pentru vreo 2 ani... 

Anna Karenina de Lev Tolstoi, ăsta e romanul. Odată început, odată ce muști din intriga iubirilor ce mustesc pe paginile multe...se citește ușor. Nu vă voi povesti despre ce e romanul...e despre multe, și Anna nu mi s-a părut cu ceva mai principală decît Levin sau Kitti...dar Anna e un personaj ce lasă un gust dulceag-amărui...

E o femeie foarte atrăgătoare, nu atît prin careva trăsături excepționale cît prin grația și feminitatea ei, prin abilitatea ei de a vorbi așa încît fiecare cuvînt să-și aibă rostul, prin empatia ei și capacitatea ei de a asculta angajat încît interlocutorul să se simtă important..ce bine dispune și degajează orice conversație...ea e admirată de orice bărbat, invidiată de orice femeie...

Da, e și deșteaptă, citește foarte mult și nu doar nuvele de dragoste ci și cărți academice, cărți despre viticultură, arhitecură...și alte multele..

Și totuși, ea nu își simte valoarea...altfel cum ar putea fi rușinos de geloasă?...cum poate o femeie care știe că poate vrăji orice bărbat, o femeie ce se știe puternică în frumusețea și intelectualitatea ei... cum se poate umili atît de mult cu mrejele geloziei..pînă la capătul unei nebunii, pîna la sinucidere?

Anna nu a fost mamă pentru nici unul din copiei ei...pe Serioja (primul copil) nu-l putea avea căci a rămas în protecția tatălui părăsit, pe cea mai mică a neglijat-o pur si simplu...

Unde mai avea obiceiul de femeie idioată să încercă să îi facă pe bărbați să se îndrăgostească de ea..zic idioată pentru că o făcea intenționat (prin priviri și chițcăieli de femeie...) cu orice bărbat, inclusiv cei căsătoriți...o făcea deși era răscoaptă de dragoste pentru Alexei al ei...Erau momente în carte, mai ales atunci cînt încercă să-l amețească pe Levin (inocentul și bunul soț al Ecaterinei)...că îmi venea să intru în carte și o apuc de obraji pe femeia asta nesimțită. 

Și cît de ieftin nu aș descrie această femeie, pînă la urmă...e un suflet ce a renunțat din dragoste la ABSOLUT TOT, familie, societate, titlu, copil....pentru ca în final...să renunțe și la viață în disperarea ei.

Cartea mi-a placut multe pentru că personajele ei sunt pline...ce mi-a plăcut la dialogul lui Tolstoi e că fiecare dialog exprimat prin cuvinte dintre 2 personaje, e însoțit și de gîndurile sincere ce se ascund în spatele cuvintelor...ceea ce e fenomenal...să vezi ce spune și ce gîndește cineva în același timp...e pur si simplu, interesant..uneori Tolstoi scrie pînă ce gîndesc și cîinii :)

Sunt capitole în care Tolstoi explică cum se face gemul de căpșune, iar în altele complicațiunea unei proceduri electorale...e o carte bogată...prin experiența istorică, prin interacțiunea dintre personaje, prin lupta dintre om și Dumnezeu...prin dragostea dăruită și risipită...

Dumitrelu, lectură plăcută!

8

Omul frumos...

Începuse Gabriel's Oboe de Morricone..El închise încet ochii, aplecîndu-și urechea spre muzica ce venea ca o mireasmă de floare, lin...îmbătător...mușchii feței i se mișcau la fiecare sincopă, la fiecare motiv ce ajungea la peak, explodînd în zîmbete cu ochii închiși (cît de sincere și frumoase sunt zîmbetele cu ochii închiși!)...iar între timp mîinile lui căutau umerii soției...mîngîindu-i, simțind-o aproape, parcă vorbindu-i non-verbal despre cîtă plăcere se strecoară prin tot corpul lui...apoi din cînd în cînd deschidea ochii, se apleca din nou peste femeia lui și o saruta pe creștet..., îi apuca cu o palmă fețișoara, întorcînd-ui capul și-și apasă buzele peste ale ei...apoi revenea adînc în scaunul său, îndreptîndu-și spatele...absorbind cu aceiași ochi închiși fiecare sunet...și doar buzele îi fremătau de plăcere..încordîndu-se la fiecare acord...

și toată seara acest om cu suflet frumos mi-a acoperit scena cu spatele lui...cu ochii lui frumos închiși, cu mîinile ce-i căutau femeia...și totul mi se părea un video clip live...sub o muzică superbă.

Film Music Gala și omul cu suflet frumos

Ieri, prea fericitelor mele urechi le-a fost dat să fie sfințite de o muzică nepămîntească în interpretarea Orchestrei Filarmonice Regale din Anglia. Mai mult ca atît, a fost un eveniment de gală dedicat în exclusivitate coloanelor sonore. Cine știe ce fel de muzică zace în toate player-ele mele, pc-uri, youtube-uri, prea iubitul meu blog..știe că în toate pulsează același gen...OST-uri...dragele mele OST-uri...pătucuri moi pentru sutele mele de gînduri zdrunciunate.

Dar nu asta voiam să zic..

Precum am obiceiul meșteșugit acum cîteva luni, sau nefericită circumstanță, de a merge mai mult singurică pe la toate plăcerile sufletului (și gurii)...am mai mult spațiu pentru observarea altor oameni. Îmi place să îi privesc în neștire, admirîndu-i de cele mai multe ori...privindu-le degetele, linia gîtului și ridurile ce se încrețesc  pe el, imaginîndu-mi cine îl sărută, cărțile ce sunt citite, lungimea rochiilor, machiajul ce se decupează de pe fețele obosite, ceasurile vintage ce ticăie mai ales tare în metrourile pustiite de ore grele, ojele potrivite frumos, forma unghiilor, creioanele ce sublianză cărți...mai puțin ochii, risc să fiu observată...

Ieri, în aceeași lojă cu mine erau două cupluri, dintre care drept în fața mea un bărbat...să fi fost de vreo 42 de ani...blonduț...cu un spate lat ce mi se răsfira drept în fața ochilor, văzîndu-i despicat coloana vertrebrală cînd se apleca de-asupra soției lui ce stătea în fața lui.

Trebuie să menționez că coloanele sonore sunt foarte...sensibile, touching and inspiring. Deși cunosc bărbați care ascultă astfel de muzică acasă și pun like pe facebook...nu cunosc din cei care ar da un pumn de bani ca să asculte muzică de orchestră la distanța de un click pe youtube. Astfel, de la bun început, văzînd acești bărbați la acest eveniment, le-am acordat respectul meu în mod tacit (deși nu am exclus posibilitatea că au venit la cheremul soțiilor).

Ah, s-a început! Arcușul a dat startul primul melodii...prin mine au trecut toate frigurile Siberiei...sufletul meu cînd se emoționează lansează un val de friguri de la piept în jos...iar în cele mai acute momente de fericire, îmi amorțește tot corpul pentru cîteva secunde...

Ieri..sufletul meu risca o degerătură ...nu alta.

Dar nu despre asta voiam să vă povestesc...și matincă (cuvînt ce nu există în dex, dar pe care eu îl utilizez des) vă voi povesti altă dată...căci e trecut de miezul nopții, și mîine e totuși vineri...

Noapte bună,

va urma...

p.s. vă las un zumzet de trailer din fericirea mea..

Poezia fără titlu

Este un nerv care mai zvîcnește împovărat de o amintire
de sunetul unul cîntec care nu se mai risipește din creștet
este un zîmbet care dezgolește rînd pe rînd un rînd de pietricele albe
atît de aproape..încît mai simt căldura buzelor descleștate de sufletul meu

și mîna ce abia de mă găsește, și ochii ce tac, și vocea straniu acordată
și totul e un vis...chinuitor.

Main tenu samjhawan ki

Pentru o vară atît de neînțeleasă în care a încercat să încapă o dragoste și un Dumnezeu...și pentru că vara a început în aprilie...îi las cîntecul aici