Este un nerv care mai zvîcnește împovărat de o amintire
de sunetul unul cîntec care nu se mai risipește din creștet
este un zîmbet care dezgolește rînd pe rînd un rînd de pietricele albe
atît de aproape..încît mai simt căldura buzelor descleștate de sufletul meu
și mîna ce abia de mă găsește, și ochii ce tac, și vocea straniu acordată
și totul e un vis...chinuitor.
No comments:
Post a Comment