Omul frumos...

Începuse Gabriel's Oboe de Morricone..El închise încet ochii, aplecîndu-și urechea spre muzica ce venea ca o mireasmă de floare, lin...îmbătător...mușchii feței i se mișcau la fiecare sincopă, la fiecare motiv ce ajungea la peak, explodînd în zîmbete cu ochii închiși (cît de sincere și frumoase sunt zîmbetele cu ochii închiși!)...iar între timp mîinile lui căutau umerii soției...mîngîindu-i, simțind-o aproape, parcă vorbindu-i non-verbal despre cîtă plăcere se strecoară prin tot corpul lui...apoi din cînd în cînd deschidea ochii, se apleca din nou peste femeia lui și o saruta pe creștet..., îi apuca cu o palmă fețișoara, întorcînd-ui capul și-și apasă buzele peste ale ei...apoi revenea adînc în scaunul său, îndreptîndu-și spatele...absorbind cu aceiași ochi închiși fiecare sunet...și doar buzele îi fremătau de plăcere..încordîndu-se la fiecare acord...

și toată seara acest om cu suflet frumos mi-a acoperit scena cu spatele lui...cu ochii lui frumos închiși, cu mîinile ce-i căutau femeia...și totul mi se părea un video clip live...sub o muzică superbă.