Anna Karenina

Nu am scris demult...nici azi parcă nu aș spune nimic. Mi-e greu să aleg ceva dintre toate mîzgîliturile de gînduri care mi se dezlipesc de frunte..și totuși voi contura ceva..ultima mea carte citită.

Repetentă, tare repetentă am mai terminat ultimul roman. La început am zis că e prea mare (889 pagini), apoi am zis că e prea grea pentru a purta aproape 2 kile in geantă tot timpul, apoi am zis că rusa nu a fost niciodată mai lentă în gura mea decît acum, apoi am mai găsit vreo cîteva motive pentru a amîna lectura pentru vreo 2 ani... 

Anna Karenina de Lev Tolstoi, ăsta e romanul. Odată început, odată ce muști din intriga iubirilor ce mustesc pe paginile multe...se citește ușor. Nu vă voi povesti despre ce e romanul...e despre multe, și Anna nu mi s-a părut cu ceva mai principală decît Levin sau Kitti...dar Anna e un personaj ce lasă un gust dulceag-amărui...

E o femeie foarte atrăgătoare, nu atît prin careva trăsături excepționale cît prin grația și feminitatea ei, prin abilitatea ei de a vorbi așa încît fiecare cuvînt să-și aibă rostul, prin empatia ei și capacitatea ei de a asculta angajat încît interlocutorul să se simtă important..ce bine dispune și degajează orice conversație...ea e admirată de orice bărbat, invidiată de orice femeie...

Da, e și deșteaptă, citește foarte mult și nu doar nuvele de dragoste ci și cărți academice, cărți despre viticultură, arhitecură...și alte multele..

Și totuși, ea nu își simte valoarea...altfel cum ar putea fi rușinos de geloasă?...cum poate o femeie care știe că poate vrăji orice bărbat, o femeie ce se știe puternică în frumusețea și intelectualitatea ei... cum se poate umili atît de mult cu mrejele geloziei..pînă la capătul unei nebunii, pîna la sinucidere?

Anna nu a fost mamă pentru nici unul din copiei ei...pe Serioja (primul copil) nu-l putea avea căci a rămas în protecția tatălui părăsit, pe cea mai mică a neglijat-o pur si simplu...

Unde mai avea obiceiul de femeie idioată să încercă să îi facă pe bărbați să se îndrăgostească de ea..zic idioată pentru că o făcea intenționat (prin priviri și chițcăieli de femeie...) cu orice bărbat, inclusiv cei căsătoriți...o făcea deși era răscoaptă de dragoste pentru Alexei al ei...Erau momente în carte, mai ales atunci cînt încercă să-l amețească pe Levin (inocentul și bunul soț al Ecaterinei)...că îmi venea să intru în carte și o apuc de obraji pe femeia asta nesimțită. 

Și cît de ieftin nu aș descrie această femeie, pînă la urmă...e un suflet ce a renunțat din dragoste la ABSOLUT TOT, familie, societate, titlu, copil....pentru ca în final...să renunțe și la viață în disperarea ei.

Cartea mi-a placut multe pentru că personajele ei sunt pline...ce mi-a plăcut la dialogul lui Tolstoi e că fiecare dialog exprimat prin cuvinte dintre 2 personaje, e însoțit și de gîndurile sincere ce se ascund în spatele cuvintelor...ceea ce e fenomenal...să vezi ce spune și ce gîndește cineva în același timp...e pur si simplu, interesant..uneori Tolstoi scrie pînă ce gîndesc și cîinii :)

Sunt capitole în care Tolstoi explică cum se face gemul de căpșune, iar în altele complicațiunea unei proceduri electorale...e o carte bogată...prin experiența istorică, prin interacțiunea dintre personaje, prin lupta dintre om și Dumnezeu...prin dragostea dăruită și risipită...

Dumitrelu, lectură plăcută!

8