Film Music Gala și omul cu suflet frumos

Ieri, prea fericitelor mele urechi le-a fost dat să fie sfințite de o muzică nepămîntească în interpretarea Orchestrei Filarmonice Regale din Anglia. Mai mult ca atît, a fost un eveniment de gală dedicat în exclusivitate coloanelor sonore. Cine știe ce fel de muzică zace în toate player-ele mele, pc-uri, youtube-uri, prea iubitul meu blog..știe că în toate pulsează același gen...OST-uri...dragele mele OST-uri...pătucuri moi pentru sutele mele de gînduri zdrunciunate.

Dar nu asta voiam să zic..

Precum am obiceiul meșteșugit acum cîteva luni, sau nefericită circumstanță, de a merge mai mult singurică pe la toate plăcerile sufletului (și gurii)...am mai mult spațiu pentru observarea altor oameni. Îmi place să îi privesc în neștire, admirîndu-i de cele mai multe ori...privindu-le degetele, linia gîtului și ridurile ce se încrețesc  pe el, imaginîndu-mi cine îl sărută, cărțile ce sunt citite, lungimea rochiilor, machiajul ce se decupează de pe fețele obosite, ceasurile vintage ce ticăie mai ales tare în metrourile pustiite de ore grele, ojele potrivite frumos, forma unghiilor, creioanele ce sublianză cărți...mai puțin ochii, risc să fiu observată...

Ieri, în aceeași lojă cu mine erau două cupluri, dintre care drept în fața mea un bărbat...să fi fost de vreo 42 de ani...blonduț...cu un spate lat ce mi se răsfira drept în fața ochilor, văzîndu-i despicat coloana vertrebrală cînd se apleca de-asupra soției lui ce stătea în fața lui.

Trebuie să menționez că coloanele sonore sunt foarte...sensibile, touching and inspiring. Deși cunosc bărbați care ascultă astfel de muzică acasă și pun like pe facebook...nu cunosc din cei care ar da un pumn de bani ca să asculte muzică de orchestră la distanța de un click pe youtube. Astfel, de la bun început, văzînd acești bărbați la acest eveniment, le-am acordat respectul meu în mod tacit (deși nu am exclus posibilitatea că au venit la cheremul soțiilor).

Ah, s-a început! Arcușul a dat startul primul melodii...prin mine au trecut toate frigurile Siberiei...sufletul meu cînd se emoționează lansează un val de friguri de la piept în jos...iar în cele mai acute momente de fericire, îmi amorțește tot corpul pentru cîteva secunde...

Ieri..sufletul meu risca o degerătură ...nu alta.

Dar nu despre asta voiam să vă povestesc...și matincă (cuvînt ce nu există în dex, dar pe care eu îl utilizez des) vă voi povesti altă dată...căci e trecut de miezul nopții, și mîine e totuși vineri...

Noapte bună,

va urma...

p.s. vă las un zumzet de trailer din fericirea mea..