67° Nord - Part 10 - Ultima dorinţă a unui muribund

Această parte se dedică lui Tony care nu mai este printre noi...
--------------------------------------------------------------

În prima noapte, Ludvic ne adusese într-o pensiune. Pensiunea avea la parter un restaurant drăguţ unde se adunau drumeţii la o halbă de bere, la cină sau la o scînteie de foc lîngă şemineu. Eu, plină de vînt, m-am apropiat de nişte călători la tejgheaua barului care discutau interesant despre aurora boreală, wolverini şi rîşi, şi pricopsindu-mă cu o bere, m-am aşezat între ei. 

Tony coborî încet, sprijinindu-se de balustrada împletită din lemn. Avea paşii mici. Chipul palid. Ochii - de un albastru obosit. Pe spate avea o plapumă uşoară. Trecu pe lîngă noi, scufundîndu-se în fotoliul de lîngă foc. Îşi încolţise privirea vie în pletele focului, şi nemişcat zăcu aşa...ca o fantomă.

Cineva, în cercul nostru, îi şoptise numele şi ne mai spusese că avea cancer metastazic. Venise aici, la capătul lumii, pentru o ultimă dorinţă înainte de moarte...să vadă aurora boreală. Dar din nefericire, cerul plin de nori, dosise aurora de cîteva zile şi prognozele nu erau deloc optimiste. 

Drumeţii au început a se rări, Roland ispitit de oboseală a mers la culcare, eu am zăbovit lîngă bar privind de departe focul plin de viaţă. Tony stătea nemişcat...numai focul mai juca umbre pe chipul lui uscat.

Amy, barmăniţa, a închis barul la ora 11, a stins glasul Rihannei din boxe, a stins luminile mari, lăsînd doar beculeţele de Crăciun să privegheze noaptea. Eu am privit-o lung, cu înţeles, aruncînd o privire spre Tony.

- He sleeps here, in a wheelchair by the window (El doarme aici, în scaunul cu rotile de lîngă geam)...a spus ea încet, privind spre geam. - He's waiting for the lights...every night (El aşteaptă aurora...în fiecare noapte), a mai adăugat ea.

Abia atunci observasem un scaun timid lîngă geam, în care se odihnea o pernă. Amy plecase. Eram doar noi doi în acea încăpere. Eu, cu pretenţia că nu-mi terminasem berea neîncepută...stăteam ca o umbră la tejgheaua barului. Căutam un capăt de vorbă, un cuvînt, un sunet...dar nu ştiam ce să spun, cum să încep. Luasem un gît amar de bere...

- Life is too short to do the things you don't like doing...you don't like beer (Viaţa e prea scurtă pentru a face lucruri care nu ne plac...Ţie nu îţi place berea), a răsunat vocea lui simplu.
- Do you like it? I'm generous tonight (Şi dvs. vă place? Pot să mă împart...), am rîs eu.
- No, I prefer wine. (Nu, eu prefer vinul).

M-am aşezat lîngă el, cu faţa spre foc.

- Is the sky clear now? (E limpede cerul în seara asta?), a întrebat el.

Am mers la geam să caut cerul de stele.

- No, am răspuns. But the nights are long here... (Dar nopţile sunt lungi aici)...am spus eu.
- No stars at all...? (Nicio stea...?)
- Uhm...

El s-a ridicat agale de lîngă foc, înfăşurat în aceeaşi plapumă moale. Şi-a apropiat ochii de sticla geamului, ridicîndu-i în sus lin şi plin de speranţă. Şi trist, s-a aşezat în scaun.

- They say they are usually green here...and sometimes purple (Ei spun că ele-s verzi aici şi uneori..violete), a spus Tony.

Stăteam amîndoi cu ochii spre cer. Peste geam zăpada dormea în troiene.

- I don't like beer...but I love music...soundtracks (Nu-mi place berea, dar îmi place muzica...coloanele sonore), am îngînat eu peste clipele de linişte. El nu a răspuns.

- I have a double jack plug (nu ştiu traducerea în română, dar e firul care permite ca două perechi de căşti să fie unite la acelaşi player), am mai spus eu...
- I prefer silence...(Eu prefer liniştea)...
- No, you don't, you are afraid of it (Nu e adevărat, vă este frică de ea)...am spus-o atît de nonşalant de parcă vorbisem unui prieten vechi.

După un moment tensionant de tăcere, el izbucni într-un ropot de rîs. Am rîs şi eu, peste noapte, peste nea, pînă la stelele ascunse. O femeie de vreo 40 de ani coborîse scările, cu-o pînză de somn pe ochi.

- Emma, I'm fine...Go to bed, (Emma, sunt bine, mergi la culcare), îi spuse el. -My daughter (Fiica mea)...adresîndu-se mie.

...

- I have to go to bed too (Şi eu trebuie să merg la somn), i-am spus eu într-un tîrziu.
- We did not listen to your music...(Nu am ascultat muzica ta...)
- Right..okay, one song...uhmmm...which one would you like? (Da..bine, un cîntec...care v-ar plăcea mai mult?)
- I trust you will choose a nice one (Alege tu), a spus Tony. 

Am ales cîntecul. I-am potrivit căştile peste plapumă, mi-am prins şi eu căştile...ne-am scufundat amîndoi în scaune ca în leagăn şi privind înaltul cerului prin sticlă, am lăsat cîntecul să curgă.

...

Cîntecul se sfîrşise. Ochii lui albaştri licăreau...Eu mi-am scos căştile, ridicîndu-mă de pe scaun...

- What is this song called? (Cum se numeşte cîntecul?), a întrebat Tony.

Eu m-am apropiat pentru o ultimă dată de fereastră scrutînd cerul de stele...şi privindu-l pe Tony, am răspuns...

- The gift of mortality...(Darul mortalităţii)...