Toate după merite

a se citi pe acest cîntec:

"spend all your time waiting
for that second chance..."

răsuna radio-ul în întunericul nopții iluminat de felinarele mașinilor de pe autostradă. Peste sticla ce se aburea la apropierea răsuflării mele, se întrezărea luna peticită după o pînză de cirrocumulus. 

Volanul stătea cuminte și obosit în strînsoarea mea caldă. Gîndurile se limpezeau și ele de o săptămînă de 20 de milioane...lăsam în spatele mele toată civilizația, toate activele lumii, toți oamenii pămîntului...și mă adînceam în iubita mea seară de vineri, o seară tîrzie...ce s-a așezat pe bancheta de lîngă mine, tăcută și limpede...ca o bună prietenă, tăcerea căreia nu stingherește...ci liniștește și umple de pace..

” I found some peace tonight...” continua piesa de S. McLachlan.

Mă gîndeam că tot ce mi s-a dat, mi s-a dat după merit. Tot ce avem, avem pentru că cîndva am întins mîna și am luat...sau dimpotrivă, cînd ni s-a dat, ni s-a părut prea puțin...ni s-a părut că merităm mai mult...și am preferat să așteptăm.

Nu poți alege părinții, frații, țara care te naște. Și sper că nici nu ți-ai dorit să le alegi. Dar ne alegem profesia, prietenii și oamenii scumpi cu care trăim vieți și naștem copii. Mi s-a întîmplat de multe ori să văd cupluri incongruente...parcă era mai frumușel băiatul, sau mai isteață domnișoară...azi nu mai îndrăznesc să gîndesc că unul e mai bun decît altul. Sau altădată, la lecția de tango venea un moșnegel înalt, vînjos, curios și dornic să învețe dansul...și venea cu o moșnegică de la care duhnea a vin, și care după o pirueta se tăvălea pe jos...și apoi încă 10 minute pe scăunel. Și cum veneau regulat împreună, și ea venea regulat amețită...mă întrebam.cum? De ce? De ce ea?

Pentru că cîndva el așa a ales. Poate are femeia ceva ce nu se întrezărește din unghiul meu, sau poate nu la lecția de dans.

Și chiar dacă nu are, el a vrut-o așa. Nu cred că a venit cineva într-o zi, i-a pus o armă la tîmplă și l-a forțat să danseze tango cu bețiva asta.

Merităm fiecare gram din fericirea sau nefericirea pe care o avem alături, pentru că într-o relație în care intrăm de bunăvoie...odată ce ruginește, se amărăște sau nu mai are niciun gust...putem ieși de bunăvoie. Și dacă am ales să o răbdăm, sau să îi mai dăm o șansă...am făcut-o nesiliți de nimeni...și nu e nimeni vinovat că azi ești dezamăgit/ă...a fost alegerea ta, doar a ta. Și nu e nimeni-nimeni altcineva vinovat. Și nu da vina pe nimeni...shhh..și nu te plînge de pașii pe care i-ai făcut singurică...

și toate acestea gînduri îmi trafică mintea...și îmi place să simt volanul, îmi place să decid direcția în care o voi apuca chiar în acest moment. În această clipă, toate, absolut toate cîte le am...le am în mîinile mele.

Drumul se îngustează prin pădurea sumbră și deasă...pinii ce străjuiesc cărăruia pe de o parte și altă se înalță sprea luna senină și plină...și de ar urla acum un lup...ar completa această imagine feerică în care frica mi s-a încrustat mai mult din propria-mi dorința pe piele.

....”memory seeps from my veins
let me be empty”

Ajung pe un drum de-a lungul rîului...niciun felinar, doar luna. Niciun om, doar eu, niciun vuiet...doar motorul. Îl opresc și pe el. Cobor încetișor să nu destram liniștea nocturnă și clinchetul apei. Vin lîngă gura apei cu un braț de gînduri și amintiri...

tot ce am, am după merite...și bunele și relele. Eu nu am întîlnit oamenii răi în viața mea, toți au fost frumoși, interesanți, deștepți...dar uneori în timp au devenit incompatibili sau nu am ținut același pas...sau ne-am îndepărtat, sau ne-am uitat...

și i-am adunat pe toți din toate amintirile mele la gura apei...să privim cum curge rîul...să mă oglindesc în apa rîului să văd cum m-am schimbat eu, cum s-au schimbat ei...și pe unii din ei i-am lăsat să plece în pace pe apa liniștită a rîului. Nu am nicio părere de rău...aleg să fiu liberă de trecut, de alegeri ce nu își mai au loc azi lîngă mine...lîngă gîndurile pe care le chem în mașină roșie de lîngă drum...

să mergem..ne așteaptă vineri, plină de mister, plină de aventură...să mergem să o ducem la castel.