Azi am văzut cum se trezește teiul din fereastra mea, am văzut albeața laptelui fiert turnat peste cerealele de o formă neregulată, am văzut clapele pianului meu cum se rînduiesc alb-negru, am văzut violetul mustos al rochiei pe care o îmbrăcasem, am văzut caldarîmul, jocul razelor de soare pe clădirile înalte, am văzut tramvaiul lunguieț și ruginiu, am văzut zmeura roșie vîndută în coșulețe de carton la 39 de copeici, metroul verde, mama care săruta degetele copilului său, numele stației de metrou, sărutul al doi îndrăgostiți ce își luau rămas bun la o intersecție pentru a pleca fiecare la serviciu, ochii triști ai unui cerșetor, galbenul cașcavalului și găurelele lui, sigla companiei mele, butoanele din lift, motanul din reclamă, scaunul meu albastru, colegii mei de serviciu, culoare sucului de morcov, literele din cartea pe care o citesc, măslinele rotunde adîncite în aluatul unei tarte, fațada măreața a bisericii, mîinile unui pianist, cîinele care dormea cu boticul lungit pe labe, ochii albaștri ai Jenicăi, zecile de culori în magazinul de înghețată, trecerea pentru pietoni, un băiat înalt și slab în tricou negru ducînd într-o mînă o carte groasă, mașini nerăbdătoare, azi am văzut doi orbi (el și ea, cu ochii supți), ținîndu-se de mîna...
p.s. e preferatul meu spot publicitar dintotdeauna, din toate timpurile...
ce super ai descris!!!! bravo!!!
ReplyDeleteoff, să nu te mănînc :* cine dacă nu tu nu mă va lauda
ReplyDelete