Tăierea unghiilor sau prima lecție de pian

Eu am un termometru foarte exact pentru măsurarea stresului în viața mea: lungimea unghiilor. Cu cît sunt mai lungi, cu atît mai bine o duc. Înseamnă că lucrul nu mă deprimă, șefa e bună, merg la sport, mă alimentez sănătos, sunt calmă și mă simt bine. E destul să am un examen, un quarter close nebun, o ceartă zdravănă pe undeva în suflet și unghiile mele se scurtează ca visul unei nopți de vară.


azi am început lecții de pian. Mă instruiește un profesor de la conservator. Un om...pe care aș putea să-l ascult povestindu-mi despre muzică ore întregi, dar să mai cînte. Odată cînd voi avea un rest de timp mai lung, că acuma scriu pe blog ca un tîlhar de frica timpului, vă voi povesti despre Turca lui Mozart, dar azi mă opresc aici. Mai am de lucru. Noapte bună și fiți buni...