Cum suntem noi -
copiii cu dragostea în păr
ce-aleargă fără noimă
avem aproape tot pentru a fi ferici
dar fericiţi nu suntem
cum suntem noi -
copii cu două facultaţi
iar uneori niciuna
avem aproape tot pentru a fi-împliniţi
dar împliniţi nu suntem
cum suntem noi -
copii iar noi al lor părinţi
iar uneori nepoţi ne cresc sub umăr
şi noi ce vrem?
copiii din nou să fim
cu dragostea în păr să împletim
poveşti pe care doar cîndva..cînd n-om mai fi copii
să ne le-aduce-amintem cîte una...
Ady, scuze ca raspund asa greu mesajului tau...sa stii ca nu am ramas indiferenta la ceea ce mi-ai scris. Eu nu as putea descrie mai bine decit voi prin ce treceti, de asta daca vreti sa scriti un articol pe care eu sa il postez la mine pe blog, o voi face cu placere.
ReplyDeleteirinadct@gmail.com