lasand o urma arsa pe cadrane,
peste nisipul umbrei mele stinse,
ca luna peste caravane...
Ora sfasiata de stele-n cadere,
ora goala de culori, ciutura sparta,
turn ametit de ploi, rostogolite de lespezi,
padure moarta!
...Cand te intorci, ora se cuibareste
in ceasornicul de lemn, ca-ntr-o casa de tara,
lumina se retrage-n petale,
iar stelele se inapoiaza, intr-o cadere spre cer,
langa steaua polara...
Gheorghe Tomozei
No comments:
Post a Comment