Aici

***
Norii ei ca niste gamalii de bumbac imi dau impresia ca i-as putea sterge de pe chipul cerului cu o palma, atit de usori imi par..desi sunt suri si umezi, sunt..inocenti. Iarba ei e mai mustoasa ca vinul ce se prinde, e mai verde decit verdele pe care l-am vazut primavara in gradini sau parcuri acasa, e un verde ce ride, ce curge pina in albia riului...e verde pretutindeni.

***
As fi vrut sa scriu in fiecare zi, dar abia acum mi-au slobozit internet. Eram toata o inima vineri...it was my lucky day (Tamarica)...

Am intrat in apartamentul larg, ce inghite riul prin ferestrele largi cit peretele, am pasit timida si neincrezatoare printre fotoliile negre...intrebindu-ma daca sunt eu, daca se intimpla cu mine toate, daca ochii mei vad sau viseaza riul de sub picioare...

Am avut o zi plina in acea vineri...eram fericita, eram entuziasmata, s-au intimplat multe..dar cred ca sunt prea obosita pentru a le descrie acum...voi reveni.