Zilele mele de naştere - copiii lui Janus

Zilele de naştere îmi amintesc de zeul Janus, cel cu două capete în direcţii opuse ce simbolizează trecutul şi viitorul, binele şi răul, începutul şi sfîrşitul într-o singură fiinţă. Zilele mele de naştere sunt asemenea. Au două chipuri. Unul mă bucură. Îmi aduce aminte de mama, de tata...de mine cînd nu eram. Cînd nu eram oare cum eram? Cum nu aş fi fost, faptul că eram nu schimbă nimic căci memoria mea nu a păstrat nimic de pîna la 9 Martie 1986. Apoi..pah! Şi inexplicabil am apărut anume în această zi! Anume în această zi sufletul meu, care hoinărea undeva amnezic în univers, a căpătat simţirea timpului...memoria vieţii, posibilitatea de a FI.

  

Nu m-a întrebat nimeni de vreau să păşesc printre oameni în piele de om sau de lup, sau de floare. S-a decis să fiu om. Apoi s-a mai decis că voi trăi în Moldova şi voi purta cu mine doi ochi căprui.

S-a decis să mă nasc fără a-mi da de ales. Şi a fost cea mai frumoasă decizie care s-a luat pentru mine vreodată. S-ar părea că Cel care a făcut-o nu e democratic. De fapt, a lăsat un teanc de decizii pe seama mea. El a decis să mă nasc, eu decid să trăiesc. El a decis să fiu om, eu decid ce fel de OM, El va decide să-mi ia cîndva...eu voi decide ce iau cu mine şi ce las în urma mea.

Deci zilele mele de naştere sunt celebrări ale zilei în care am primit drept cadou Viaţa. Dar tot ele, multele...mi-o fură an cu an. Sunt ca un fel de cont bancar cu viaţa...care niciodată nu poate fi suplinit.

Ieri mă gîndeam cum ar fi dacă am trăi fără a număra anii...am avea vîrste biologice precum unele popoare din Africa. Fără vîrste, am lasă ochii şi trupul în voia sufletului...care nu face riduri (cel puţin nu literalmente).

...

Zilele mele de naştere sunt copiii zeului Janus ce îmi dau şi îmi iau viaţa...